Arhivă | ianuarie 2014

Scrapbook VS. Album

Scrapbook:

« scrap » = tăietură

« book » = carte, album

Această prezentare necesită JavaScript.

Am căutat să găsesc o traducere sugestivă pentru scrapbook și pentru că nu este traductibil, imediat sugerabil, echivalent, fericit si apropiat de sensul din engleză am să mă refer  la acesta ca la o artă, arta scrapbook.

15

Arta scrapbook se bazează pe realizarea unor compoziţii originale, albume şi lucrări apropriate ca stil, utilizând fotografiile personale, suveniruri şi cele mai variate materiale decorative. Mai exact, vorbim, deja, despre un hobby răspândit pe tot mapamondul, dar în mod special în Marea Britanie, SUA, Franţa, Germania, Rusia, Polonia.

Arta scrapbook pornește de la poze emblematice, cu calitate bine definită – amintiri dragi, însoțite de o scurtă descriere a acestora, ca într-un jurnal (journaling/jurnalizarea) și apelează, ca orice lucrare manuală/handmade, la surse indubitabile – inspiraţia şi imaginaţia.

Menirea artei scrapbook este de a conserva, de-a păstra pentru posteritate cele mai frumoase momente private, dar şi de a reda, pe lângă imaginile alese anume, amintirile şi emoţiile îngăduite!

Astfel, arta scrapbook dedică un spațiu măsurat cu inima fiecărei întâmplări importante din viaţa noastră – un album de suflet, original, încărcat cu sensuri personale și artistice, care cu siguranţă va stârni explozii de uimire și încântare!

Albumele poate fi de dimensiuni variate: de la 10 x 10 cm, până la 30 x 30 cm, dar, cu siguranță, dorinţa şi imaginaţia creatorului scrapbook vor fi cele care se vor impune. Sunt agreate și căutate albumele cu forme originale: castele, inimi, cercuri, etc.

Tehnica de bază necesită un efort drag, sufletesc, adunarea și decorarea fotografiilor, ca apoi să se apeleze la alte tehnici importante din punct de vedere stilistic: desen, colaj, decupaj, bijoux, pictura, etc.

O regulă trebuie respectată! Nu se recomandă încărcarea excesivă a creației cu prea multe suprapuneri și de aceea este indicat să se facă o aranjare prealabilă a elementelor compoziției și apoi să se treacă la lipire.

O scurtă introducere în arta scrapbook nu poate pierde din vedere prezentarea succintă a stilurilor care se impun în acest domeniu: vintage (elementele decorative au efect vintage, antique/ antichizat, cum ar fi hârtia cu margini cu tonuri învechite şi uneori uşor rupte, panglici, etc.); shabby-chic (shabbysărăcăcios, jerpelit vs. shabby chic  – eleganţă folosind obiecte decorative vintage; deci se folosesc aceleaşi elemente „învechite”, dar culorile predominante sunt cele pastelate, roz, bleu, alb, apar și motive florale, ca motivul trandafirului); heritage (un stil clasic pătruns de parfumul de epocă, cu finisaje delicate, accente rustice si rafinament care se utilizează pentru decorarea şi punerea în evidenţă a pozelor vechi.); stilul european  (modest şi fără prea multe decoraţii, cu forme netede, imaculate, în culori delicate și linii clare); stilul american (un stil clasic, cu motive florale pastelate, dar și inovator, optimist, uneori totuși nostalgic, îndrăzneț, prin culori vii, care se caracterizează prin utilizarea din plin a elementelor decorative); clean and simple (simplu, curat, cu puţine decoraţii, linii drepte, destul de mult spaţiu liber.)

 http://blog.craftmall.ro/2010/04/stiluri-si-tehnici-in-scrapbooking/

Materialelor utilizate în realizarea decorațiunilor în stil scrapbooking, li se acordă o atenţie deosebită și de aceea acestea nu trebuie să conţină substanţe nocive şi dăunătoare pentru poze, ceea ce înseamnă că în componenţa lor nu există substanţe acide, care în timp pot să aducă unele daune fotografiilor.

Pe o pagină scrap vom găsi poze cele mai dragi, elemente decorative, din hârtie specială pentru scrapbooking, flori artificiale, paiete, mărgeluşe, brads (cui fără floare), panglici, ştampile speciale, etc., toate procurate din magazine specializate.

Diversificări ale scrapbook-ului. Noțiunea de scrapbook include pe lângă albume, şi alte tipuri de lucrări artistice în mare vogă – felicitări handmade, rame foto, calendare, cutiuţe decorate în acelaşi stil şi multe alte obiecte de acest fel.

 O carte în alb unde imagini, tăieturi din ziare și altele asemenea sunt lipite pentru a fi păstrate ca amintire.

„Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu ajutorul tehnologii de imprimare îmbunătățite și a creșterii cantității și varietății de imprimare a hârtiei, articolele pentru scrapbook au devenit accesibile oamenilor obișnuiți. Spre sfârșitul secolului XIX, litografia color a adăugat frumusețe și noutate elementelor tipărite. Tipografii și agenții de publicitate au extins foarte mult gama de produse imprimate pe care le-au diseminat: ziare, calendare, pliante, carduri comerciale de publicitate.

Arta scrapbook a devenit o modalitate de recreere populară, în mod special pentru femei și copii, fiind folosită ca o metodă de a-i învăța pe copii să organizeze și să clasifice informația, dar și pentru a dezvolta un simț artistic. Pe baza unor modele care s-au păstrat, se poate observa că oamenii le-a pus împreună, uneori, ca un proiect de măiestrie și, alteori, ca un mod de a păstra scrisori, fotografii și alte amintiri personale sau de familie. Albume din secolul al XIX-lea variază la fel de mult ca și cele din secolul XX, deși poate că ele conțin mai multe elemente de publicitate, având în vedere prevalența, noutatea și popularitatea de carduri comerciale din acele vremuri.

Elementele imprimate pe care creatorii scrapbook din secolul al 19-lea au avut tendința de a lipi în albume au inclus multe dintre următoarele, adică cele care se regăsesc în proiecte scrapbook:

Cardurile comerciale de publicitate erau cărți mici, viu colorate pentru a promova magazine sau produse, care au fost în mod deliberat făcute cât mai interesante, amuzante, sau atractive pentru a încuraja oamenii să le păstreze. Perioada de maximă popularitate a fost între 1876 și 1900 și multe au fost lipite în albume alături de elemente decorative non-comerciale.

Cărțile de vizită erau asemănătoare cărților de vizită din zilele noastre, în sensul că erau imprimate, de obicei, într-una sau două culori, doar pe o parte a cardului, și erau mai mult de informare, decât de promovare. Aceste au început să fie utilizate pe scară largă din 1850.

Cartonașele de apelare/ Calling cards (name cards, visiting cards) erau de fapt cartoane mici imprimate doar cu numele bărbatului sau al femeii, adesea tipărită într-un caracter extravagant. Acestea erau schimbate în cadrul unor ocazii sociale sau erau oferite ca mărturii de dragoste; uneori s-au mai păstrat și ca o dovadă de popularitate a unei persoane.

Felicitările sau cărțile de vacanță, la început, se trimiteau doar de Anul Nou, de Ziua Îndrăgostiților, și de Crăciun. Din 1880, au apărut și felicitările de naștere și de Paște. Multe dintre felicitările acestei perioade nu erau pliate, așa cum sunt majoritatea azi, dau erau dreptunghiulare sau aveau forme imprimate pe hârtie rigidă sau carton și aveau, de obicei, o ilustrație și o urare de sezon sau un vers.

Cărți poștale: colecționarea cărților poștale cu imagini a fost extrem de populară undeva prin anii 1902 – 1915. Deși cărți poștale au existat pe scară redusă și până atunci, Expoziția Columbiană din 1893 (a celebrat cea de-a 400-a aniversare a descoperirii Lumii Noi de către Cristofor Columb) a fost cea care a ajutat la creșterea interesului pentru cărțile poștale pitorești.

Diplomele de merit erau acordate elevilor din școli și școli de duminică și de multe ori și-au găsit, apoi, locul lor în albume.

Scrap-urile (”șcrepuri”)/ resturile sunt ilustrații multicolore pe suport de hârtie în relief, care au fost ștanțate în forme prestabilite. O coală de scrap ar putea avea un număr mare de elemente individuale care pot fi rupte sau tăiate în afară ușor, pentru că imaginile au fost ținute împreună de file mici de hârtie. O astfel de coală poate reflecta o singură temă, cum ar fi o temă florală, sau una cu copii sau una de Crăciun. Scrap-urile datează din anii 1840 încoace, iar majoritatea celor din secolul al XIX-lea provin din Germania. Acestea nu erau scumpe și erau utilizate pe scară largă pentru a decora carduri sau pentru a le lipi în albume goale, ca într-un tablou decorativ.

Bilete, listă de prețuri, calendare, etc. – aproape orice! Ca și astăzi, albume din secolul al 19-lea conțineau elemente diverse sau poate neașteptate, multe dintre ele fiind bucățele efemere de hârtie tipărită, care nu ar fi supraviețuit, dacă nu ar fi existat acel soi de colecționar acaparator cu tendința sa de a salva totul.

Cele mai multe dintre albumele secolului 19 au fost aruncate cu mult timp în urmă. Cele care au supraviețuit, azi sunt fragile din cauza hârtiei acide pe care au fost montate sau din cauză că hârtia se dezintegrează foarte ușor și în neorânduială; alteori, lipiciul s-a deteriorat sau a decolorat elemente din carte. Albumele vechi care supraviețuiesc, rămân fie în mediu privat, fie își găsesc locul în biblioteci și muzee, unde sunt disponibile studiului cercetătorilor și studenților, oferindu-le frânturi de istoria tipografiei și a imprimării, a publicității, artei și designului, precum și o viziune asupra stilului de viață și a tendințelor culturale.”

Traducerea: bibliotecar Raluca Bucur

http://library.duke.edu/rubenstein/scriptorium/eaa/scrapbooks.html

Reclame