Arhivă | decembrie 2014

Rose Bertin – furnizor de trenduri la curtea reginei Marie Antoinette

Portret Marie Antoinette, 1783, Louise Élisabeth Vigée Le Brun.

Portrait of Marie Antoinette, 1783, by Louise Élisabeth Vigée Le Brun.

Am urmărit cu interes duminică, 14.12.2014, orele 11.00, o emisiune deosebită – atmosferă, informație și locuri privilegiate, o călătorie în istoria artei, prin intermediul profesoarei Amanda Vickery.

Povestea artei feminine: Amanda Vickery explorează lumea artei feminine. Această serie urmărește povestea unor femei artiste și ne duce într-o călătorie care începe din timpul Renașterii când Lavinia Fontana a devenit una din puținele femei care lucrau în Uffizi și până în secolul XVIII când artista franceză Elisabeth Vigee Le Brun, s-a bucurat de un succes comercial considerabil și a realizat nu mai puțin de o mie de picturi, fiind totodată sub patronajul lui Marie Antoinette. Ajungem apoi la începutul sec. XX, moment în care femeile au început să aibă parte de egalitate în ceea ce privește formarea și educația în Arte. Seria reflectă călătoria pe care a parcurs-o creativitatea femeilor și cum a adus aceasta intimitatea, natura, emoțiile căminului și emoțiile umane în prim plan. Seria prezintă de asemenea interviuri cu Tracey Emin, o strălucită artistă britanică contemporană. 

http://viasathistory.ro/program/7445/?version=not_mobile

Episodul de duminică s-a axat pe un subiect care și acum incită curiozitatea; de data aceasta Amanda Vickery dezvăluie povestea creativității feminine din sec. XVIII în contextul revoluției industriale britanice și a curții  franceză anterioară Revoluției franceze, cea plină de strălucirea modei din timpul lui Marie Antoinette când Rose Bertin, modistă, și Elisabeth Vigee Le Brun, portretistă franceză, s-au bucurat de un succes comercial considerabil sub patronajul reginei. 

ROSE BERTIN. MARIE-ANTOINETTE’S FASHION SUPPLIER


Mlle Rose Bertin by Jean-François Janinet (c. 1780)  Modista Rose Bertin – Jean-François Janinet (c.1780)

„Cariera de confecționer de pălării de damă și croitoreasă a lui Marie-Jeanne Bertin, numită Rose Bertin, s-a încheiat în momentul în care a fost prezentată tinerei regine a Franței, Marie-Antoinette, pentru care Rose a devenit „Ministrul modei”. Alături de regina, croitoreasa Bertin a avut o influență considerabilă pe scena modei din acea perioadă și a pus bazele haute couture, moda realizată manual, de la început până la sfârșit, de înaltă calitate, din materiale scumpe, de multe ori neobișnuite, cusute cu atenție extremă la detalii și cu linii vestimentare încheiate de croitorii cei mai experimentați, cei mai capabili; de multe ori haute couture este o modă consumatoare de timp, bazată pe tehnici executate manual.

Susținută de către Ludovic al XVI-lea pentru a  organiza plăcerile Curții, Marie-Antoinette a avut un înflăcărat interes față de toate aspectele legate de moda. Pentru a asigura succesul aparițiilor sale, regina nu a ezitat să o primească pe croitoreasa de rând, Rose Bertin, într-un tête à tête, pentru a auzi sfatul ei în domeniul modei, cu încălcarea, astfel, Etichetei Curții.

Rose Bertin a influențat moda timpului ei prin lansarea în mod constant a unor noi tendințe, cum ar fi: rochia de ceremonie a Curții (Formal Court Dress), coafurile opulente, cu părul cât mai ridicat, rochii de țară din muselină purtate de Marie Antoinette la Trianon. Și iată de ce Rose Bertin a devenit rapid cunoscută sub numele de „ministru de moda”.

Ca o prietenă apropiată a reginei, stilista Rose Bertin a obținut o poziție care i-a permis să devină un adevărat lider în furnizarea modei din regat și să adune o avere considerabilă. Printre clienții ei s-au inclus familia regală, portretista  Elisabeth Vigée-LeBrun (portretista reginei Marie-Antoinette), Marchizul de Lafayette și regine străine. Pe măsură ce semnele Revoluției se făceau tot mai simțite, în timp ce oamenii mureau de foame, numeroase pamflete au denunțat-o pe Rose Bertin ca pe o „coruptă și o corupătoare de bunuri de lux”.

În primele zile ale Revoluției, modistele și croitoresele s-au inspirat din evenimente și au introdus noi modele, cum ar fi jartierele „à la Mirabeau” și pălării „à la Desmoulins”. Rose Bertin a fost reticentă, când a fost vorba s- realizeze rochiile „à l’Egalité”, vălul „à la Constituție” și fabricate doar niște cocarde. Totuși, după arestarea familiei regale, croitoreasa a continuat să livreze articole de îmbrăcăminte Mariei Antoinette, deși a fost mult mai modestă în designul lor. Ultima ținută purtată de regină în timpul transferului său la închisoare Conciergerie a fost realizată de „Le Grand Mogol”, magazinul parizian al lui Rose Bertin.

După executarea lui Marie Antoinette, Rose Bertin a intrat în exil la Londra pentru a scăpa de teroare și nu s-a mai întors în Franța până în februarie 1795. Revoluția a măturat efectiv celebritatea ei și a schimbat complet moda: articolele sale, semne ale abuzurilor monarhiei, au fost respinse. Rose Bertin a fost de mult uitată, atunci când a murit la 22 septembrie 1813”. http://en.chateauversailles.fr/history-/court-people/epoque-louis-xvi/-en

Kimberly Chrisman-Campbell

„Rose Bertin, Marie-Jeanne Bertin, s-a născut (1747-1813) în Abbeville, un oraș de textile din regiunea Picardia, Franța. Familia ei nu a fost bogată, și de aceea și-a început ucenicia la un negustor de moda (marchande de modes), încă de la o vârstă fragedă. Odată cu anul1772, Rose a început să-și construiască propriul ei drum în zona exclusivistei străzi Saint-Honoré din Paris, unde și-a deschis magazinul „Grand Mogol”. Ea a reușit și a castigat repede patronajul unor curteni influenți, inclusiv ducesa de Chartres, Louise Marie Adélaïde de Bourbon, care a introdus-o pe Bertin la curtea  reginei recent încoronate, Marie Antoinette, în vara anului 1774.

Regina Franței a devenit rapid cea mai faimoasă clientă a lui Bertin. Surse ale zilei (inclusiv documentele de afaceri ale lui Bertin) dovedesc ca aceasta avea mai mult de 1.500 de clienti; fără îndoială, există credința că nici o înregistrare credibilă nu a supraviețuit timpului. Pe lângă Maria Antoaneta, Bertin a îmbrăcat reginele Spaniei, Suediei și Portugaliei, precum și pe Marea Ducesă a Rusiei, Maria-Fedorovna, dar și pe multe alte aristocrate europene. Ultimul grup a inclus pe Marie Jeanne Bécu, Contesa Du Barry, Ducesa de Devonshire, Georgina Cavendish, travestitul Charles Geneviève Louis D’Eon de Beaumont, Chevalier d’Eon. Bertin a îmbrăcat, de asemenea, celebrități, cum ar fi familia de dansatori Vestris și actrița Mademoiselle de Sainval a Comediei franceze, care au fost podium de moda, atât pe scenă cât și în afară. Într-adevăr, Bertin a fost primul „designer de moda” și a deveni o celebritate în domeniul ei.

În secolul XXI, designerilor de moda le este garantată faima internațională, dar Vechiul Regim din Franța a oferit doar câteva căi de mobilitate socială femeilor necăsătorite, de condiție umilă. Bertin a depășit aceste obstacole în egală măsură prin talent și ambiție, prin manipularea tinerei regine și a  presei de moda în curs de dezvoltare pentru a face numele ei și creațiile sale cunoscute în întreaga lume.

Minister of Fashion

Istoria o menționează pe Marie Antoinette ca o femeie preocupată de modă. De fapt, înainte de a o intalni pe Bertin, despre aceasta se spunea că nu este deosebit de bine îmbrăcată. Bertin nu a fost doar modista Mariei Antoaneta și trebuie înțeles că sarcina de a îmbrăca regina a fost de departe mult prea solicitantă pentru o singură persoană, iar Bertin a avut sute de alți clienți pe care îi servea. Dar nici un alt modist nu s-a bucurat de un acces atât de facil la regina sau la pungă egală ca Rose. Astfel, Rose Bertin și Marie Antoinette au fost legate în mod inextricabil în imaginația publicului.

Când modistele din Paris au fost reunite în 1776, Bertin a fost ales ca prima doamnă a breslei. De pe această poziție, ea a câștigat dreptul de a îmbrăca o papușă-manechin de mărime naturală pentru a vizita centrele negustorești ale Europei și nu numai, asigurând publicitate modei franceză. În 1777, personalul din firma lui Rose Bertin era de patruzeci de angajați, fără a include aici zeci de subcontractori și furnizori. În 1778, Bertin s-a impus atât de mult la Curtea franceză, încât presa a numit-o ministre des modes/ „ministru de moda”. Titlul neoficial a subliniat poziția lui Bertin de consilier regal de încredere, precum și de reprezentant al Franței față de alte națiuni.

Parteneriatul lui Bertin cu regina a asigurat succesul ei dar s-a dovedit, de asemenea, a fi și cauza pierzaniei ei. Așa cum popularitatea Mariei Antoaneta a crescut și a scazut, la fel s-a întâmplat și cu ministrul ei preferat. Curteni au fost indignați de locul privilegiat obținut de Bertin în cercul regal, fapt fără precedent pentru un om de rând. Mai mult decât atât, succesul ei la curtea regală a echipat-o cu  un ego de proporții princiare. Curând, Bertin a devenit faimosă pentru aroganța ei și pentru prețurile astronomice, așa cum, anterior, a devenit faimoasă prin moda ei și clienții ei celebrii. La început, munca a reprezentat doar o parte din costul unui articol de îmbrăcăminte. Prin statutul de star și salariul unei stele, Bertin a ajutat moda să se ridice de la nivelul de comerț la cel de artă.

Revoluția franceză

Izbucnirea Revoluției franceze a forțat sute de lucrători din domeniul modei să iasă din afaceri sau din țară. Unii au plecat în mod voluntar, urmîndu-și clienții lor aristocrați, alții s-au temut că vor fi persecutați în cazul în care vor rămâne în Franța. Ținând cont de legăturile sale cu regina și curtea regală, Bertin a avut toate motivele să se teamă pentru viața ei, dar și pentru traiul său. În timp ce pentru aristocrație a fost o parvenită și o intrusă, pentru revoluționari, ea nu a fost mai bună decât un aristocrat. Regaliștii și republicanii deopotrivă au acuzat-o pe Rose de faptul că a încurajat excesele Mariei Antoaneta, chiar șu după ce regina a fost întemnițată.

Bertin a fugit din Paris abia în anul 1792 și a petrecut următorii trei ani în locuri cunoscute ca paradisuri ale emigranți – Bruxelles, Frankfurt, Londra, unde a continuat să îmbrace la modă străini și exilați francezi. Spre deosebire de muza ei regală, Bertin a reușit să supraviețuiască Revoluției franceze neatinsă. Deși a fost de două ori pusă pe lista emigranților de către guvern, ea a reușit să demonstreze că a părăsit Franța pentru afaceri legitime, în ambele cazuri. Lista emigranților a fost recordul oficial al oamenilor care au emigrat, pierzând astfel propietățile deținute și, în unele cazuri, viața lor. Efectiv, Bertin a fost declarată fugar.

Când s-a întors la Paris, ea s-a aflat în afara oricărui pericol, dar moda ei și-a pierdut strălucirea și interesul clienților. Bertin ar mai fi putut conta în continuare pe câțiva dintre aristocrații englezi, ruși, spanioli din rândul clienților săi, dar în nici un caz pe vreo franțuzoaică. Într-adevăr, mulți dintre clienții săi francezi au pierit pe eșafod, lăsând facturile neplătite. Revoluția a întrerupt brusc cariera lui Bertin chiar la apogeul puterii sale, iar ea nu a mai recuperat financiar sau emoțional. A murit în căsuța ei de la țară, în Épinay-sur-Seine, cu doar câteva luni mai devreme pentru a putea vedea restaurarea monarhiei în 1814. Chiar și după moartea ei, Bertin a rămas un simbol puternic și provocatoar al eleganței și excesului din Vechiul Regim (secolele XVI-lea – XVIII-lea).”

See also Court Dress; Fashion Designer.

Bibliography

Chrisman, Kimberly. „Rose Bertin in London?” Costume 32 (1999): 45-51.

Langlade, Émile. La marchande de modes de Marie-Antoinette: Rose Bertin. Paris: Albin Michel, 1911. Entertaining but unreliable biography.

–. Rose Bertin: The Creator of Fashion at the Court of Marie-Antoinette. Translated by Dr. Angelo S. Rappoport. New York: Charles Scribner’s Sons, 1913. An English-language biography adapted from the French version.

Nouvion, Pierre de, and Émile Liez. Un Ministre des modes sous Louis XVI: Mademoiselle Bertin, marchande de modes de la reine, 1747-1813. Paris: Henri Leclerc, 1911. Contains detailed information about Bertin’s family history.

Sapori, Michelle. Rose Bertin: Ministre des modes de Marie-Antoinette. Paris: Regard/Institut Français de la Mode, 2004. Illustrated monograph incorporating recent research on Bertin’s career, competitors, and clients.

http://fashion-history.lovetoknow.com/fashion-clothing-industry/fashion-designers/rose-bertin

Reclame