Arhivă | februarie 2015

Brand & Business

4

ȘEZI – V-ați ales un nume de brand ce transmite îndrăzneț un îndemn, aș spune. Un fel de chemare la popas, dar cu aplomb – așa îmi sună mie. De fapt, ce este și cine este ȘEZI?

Octavia Casoni este arhitect și “mamă” de brand.

Lucian Loiș  este prietenul ei, tot arhitect și  jumătatea care întregește conceptul.

S-au întâlnit la Cluj, la facultatea de arhitectură, iar poveștile simbolurilor tradiționale românești, care au răzbit prin secole, i-au atras în aceeași măsură ca și liniile conceptelor moderne – așa că s-au gândit la moduri în care le-ar putea îmbina.

http://thelavenderist.com/sezi-altfel-sezi-romaneste-cu-octavia-casoni-si-lucian-lois/#.VOTFEu03RUg.facebook

 

Reclame

Despre scrisorile de dragoste și alte bucurii ale îndrăgostiților

DSCN1378[1]

„Oamenii spun că atunci când eşti îndrăgostit intri într-un univers paralel care există împreună cu lumea noastră cotidiană – un mic univers unde nu poate pătrunde nimic altceva – o republică a numai doi oameni, hipnotică, exclusivă şi spumoasă.” Douglas Coupland nu împărtăşeşte această idee, pentru el „faptul de a fi îndrăgostit te face să fii chiar mai conectat la restul speciei tale – te face sa-i aparţii lumii la fel de plenar cum îi aparţin pasările şi animalele şi florile.” „Adevăratul univers secundar e acela care erupe atunci când dragostea dispare – ceea ce rămâne atunci când lumea se face ţăndări şi te trezeşti plutind, fără nimic real de care să te agheţi. Este un loc unde regulile sunt diferite.”

Exprimarea sentimentelor prin intermediul cuvintelor scrise este un modalitate de seducere. Arta seducţiei poate fi perfecţionată dacă scriem un bileţel, dacă facem o felicitare şi aşternem acolo rânduri scurte, dar pline de dragoste, dacă scriem o lungă şi parfumată scrisoare. De aceea le păstrăm, ca să le recitim, ca să ne reamintim momente şi perioade din viaţa noastră trecută.

O felicitare mărturiseşte înduioşător despre expeditor că este persoană dispusă să investească timp pentru alegerea uneia cât mai sugestive, că a cumpărat timbru, că a căutat adresa şi codul poştal,  dar „scrisoarea de dragoste – cu toate atributele nobile ale felicitării şi fără restricţii de spaţiu – este mediul suprem în măsură să conţină un mesaj de iubire. Istorie ei prepune să ne întoarcem în timpul cavalerilor când aceştia prindeau mici suluri de hârtie de picioarele porumbeilor, ca mai târziu, îndrăgostitul să-şi aşeze misiva într-o sticlă şi să o arunce în mare.

Iată de ce scriitorul scrisorii de dragoste este aliniat la o întreagă tradiţie a seducţiei, o seducţie plină de riscuri, prin faptul că scrisoare are un suport extrem de inflamabil, este trimisă printr-o poştă adesea nesigură sau pur şi simplu este împinsă pe sub uşă. Poate să ajungă pe mâinile unei persoane greşite, care să-şi facă o părere greşită sau pot să se rătăcească şi să nu-şi mai afle răspunsul.

Aşa aflăm cât de mare este potenţialul comunicării eronate![1]

Poate că e-mailul nu cunoaşte aceleaşi riscuri ca hârtia, dar viteza serviciului de poştă sau a conexiunii de internet ar putea provoca accese de furie şi cuvântul scris rămâne disponibil pentru totdeauna, mai ales când devii ilustru, cum a fost cazul scriitorului J.D. Sallinger.

Scrisoare de iubire este palpabilă, este un „lucru” care trăieşte în lume pentru multă vreme şi are capacitatea de-a trezi emoţii. Poate că din această cauză le cerem uneori înapoi, le distrugem, îi împiedicăm pe oameni să le publice sau să le păstreze. Nimic nu este sacru.

Ah! Şi o parte din scrisorile de dragoste sunt intenţionat anonime! Păstrarea lor într-un dosar sunt ca un soi de artefacte ale unei relaţii care nu a exista propriu-zis. Păstrarea lor, în general, mărturiseşte firea sentimentală a keeper-ului, dezvăluie mici radiaţii ale epocii în care modalităţile tradiţionale de a face curte pot să mai aibă valoare pentru contemporani.

„Ca orice scriitor publicat, autorul scrisorii de dragoste nu poate să mai retragă nimic.” Orice scriem poate deveni o forma afectivă de artă şi de aceea scrisorile de dragoste pot fi entuziasmate şi convingătoare.[2]

DSCN1381[1]

O felicitare nu trebuie să ne sperie, nici când o alegem, nici când o scriem. Dragoste nu se preface, nu se poartă cu necuviinţă, dragostea este petală în dreptunghiul acela cochet şi nu trebuie decât să mergi la bibliotecă, să cauţi în cărţi şi să găseşti fie Cântarea Cântărilor, poemul erotic al dragostei dintre Solomon şi Sulamita, care cântă iubirea fizică dintre cei doi, frumuseţea creaţiei divine şi bucuria de a trăi:

Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti!

Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cât de drăgălaş eşti tu!

Fie Sonetele lui Shakespeare:

Iubirea-mi creşte chiar de-o crezi firavă

iubesc mai mult dar nu-mi ivesc iubirea,

nu-i drămuiesc tăria pe tarabă

şi încă n-o ajunge clevetirea.

Cândva, iubind (ferice timpu-acela !)

cântam în primăveri amăgitoare

Aprilul cum îl cântă filomela

până când zorii sunt stăpâni pe zare.

Nu-i altfel vara, nu-i mai puţin dulce

decât atunci când ea cânta. Acuma,

vechiul ei cântec ramu-ar vrea să-1 culce;

tot ce-nfloreşte des, l-înghite bruma…

Pot fi asemeni filomelei,

tac lăsându-te de glasul meu sărac.

Felicitarea nu este o mica bucata de hârtie tipărită sau pictată manual, ci o modalitate de a-vă exprima dragostea, afecţiunea. Felicitarea trebuie să fie pentru voi o modalitate mult uşoară decât scrisoarea de a-vă exprima simţămintele în modul cel mai adecvat.

Tehnologia de azi face posibilă existenţa sms-urilor, e-mail-ului, chat-ului, etc. Eu pledez pentru obiceiul de a trimite felicitări clasice pentru că vor genera o emoţie dublă: bucuria de a găsi în cutia poştală pe lângă reclame, plicuri cu facturi şi alte materiale publicitare, un plic alb, bleu sau roz cu un cuprins, o hartă, o definiţie a sentimentelor.

Felicitarea este un cadou în sine şi uneori îşi este chiar suficientă, pentru că dacă ai ales-o cu grijă, cu atenţie, precum un pasionat colecţionar de artă, poate deveni un lucru special, extrem de personal. Trimiterea unei felicitări prin Poşta Română sau dăruirea ei direct va demonstra că şi-ai găsit timp pentru a scrie un mesaj de dragoste, că ai dorit să oferi o amintire unică. Doar cu o felicitare ai posibilitatea de a-şi exterioriza emoţiile prin câteva cuvinte, de a aduce un zâmbet şi o bătaie în plus a inimii persoanei iubite.

„Evoluezi tot în azur, printre luceferi, sau ai coborât jos, pe pământ?”

Mihail Drumeş,  Scrisoare de dragoste – 1938

 [1] Knelman, Josuha, Porter Rosalind, Scrisori de dragoste, Introducere de Rosalind Porter, București, Editura Rao, 2010, p. 9-10

[2] Knelman, Josuha, Porter Rosalind, Scrisori de dragoste, Introducere de Rosalind Porter, București, Editura Rao, 2010, p. 9-10

 bibliotecar Raluca-Maria Bucur