Arhive

TALENTUL

Descoperă-ti punctele forte

10341875_1482137762022123_5558868583366963032_n

„Importanta cunoașterii propriilor punctelor forte este evidenta pentru unii dintre noi, însă cei mai multi dintre noi nu reușesc sa o sesizeze. De fapt, majoritatea persoanelor nu își cunosc decât marginal talentele și potențialul înnăscut de a dezvolta anumite puncte forte.

De ce este este atât de dificil sa vedem clar care sunt punctele noastre forte?

Punctele forte, aceste aptitudini care ne permit sa avem un randament pozitiv în diverse momente din viata, se explica prin modelele recurente de gândire, trăire și comportament care se manifesta spontan și devin caracterisitice unice ale personalității noastre pe măsură ce ne maturizam. Întrucât aceste modele reprezinta ceva atât de definitoriu pentru fiecare dintre noi, la fel de firești sau naturale precum respirația, nu le acordam prea multa importanta. Persoanelor empatice li se pare normal ca toată lumea sa reacționeze la fel ca ei fata de sentimentele pe care le trăiesc cei din jur lor. Ca o consecință a spontaneității cu care ne folosim talentele în diversele situații cu care ne confruntam în viata de zi cu zi, tindem sa le trecem cu vederea și nu realizam cat de importante și valoroase sunt ele.

Nu ne cunoaștem punctele forte pentru ca cei mai multi dintre noi am fost încurajați sa ne concentram atenția asupra slăbiciunilor pe care le avem, în loc sa fim sfătuiți sau încurajați sa ne dezvoltam talentele pentru a le transforma în puncte forte. De fiecare data când se discuta despre raportul dintre puncte forte și slăbiciuni, ne dam seama ca numărul celor care cred ca te perfecționa înseamnă a corecta ceea ce este greșit, și nu a perfecționa trăsăturile pozitive, este uriaș. Secretul succesului consta în a identifica și a corecta slăbiciunile. Atingerea în mod constant a unui randament excepțional se datorează punctelor forte. Cunoașterea propriilor talente, înțelegerea lor profunda, transformarea lor în puncte forte și descoperirea modalității în care punctele forte pot fi utilizate în activitatea zilnica reprezinta premisele esențiale pentru atingerea unui randament fenomenal și cea mai sigura cale spre succes.

Randamentul este determinat de modelele recurente pentru:

  • a stabili relații interumane
  • a avea un impact asupra oamenilor din jur ( și a-i convinge sa răspundă afirmativ)
  • a rezolva nevoile beneficiarilor
  • a descoperi și a-și dirija randamentul individual prin concentrarea asupra scopurilor si recompenselor semnificative
  • a identifica structura adecvata în care randamentul sa fie maxim.

Identificarea și înțelegerea propriilor talente vor permite dezvoltarea punctelor forte.

Talentul devine parte integranta a personalității. Experientele trăite pot fi folosite pentru a descoperi talentele cu care suntem înzestrați. In definitiv, nimeni nu știe mai multe lucruri despre tine decât tine!

Testu Gallup „StrenghtsFinder” te ajuta sa-ti descoperi punctele forte si reprezinta o metodologie extrem de sofisticata si performanta care te ajuta sa intelegi care sunt cele mai importante talente cu care te-ai nascut, talente pe care le poti dezvolta si folosi zi de zi”.

https://www.gallupstrengthscenter.com/

Benson Smith & Tony Rutigliano – Descoperă-ți punctele forte în domeniul vânzărilor. O abordare solida, bazata pe intervievarea a 250.000 de agenți da vânzări si a 25.000 de directori de vânzări realizata de Organizata Gallup

Reclame

COSTUMUL DIN ŢARA FĂGĂRAȘULUI

Portul popular de sărbătoare din România. Elena Secoșan, Paul Petrescu

 Portul popular din zona Făgăraşului prezintă o mare varietate de forme, care oscilează de la o tipologie la alta, fiind dificil de a contura cu precizie caracte­rul costumului din aceste locuri. Totuşi, portul „pomeselnicului” cu „căiţa cu aripi”, a „păsturilor din cioarec”, a „cămăşii cu reţe” şi a „buboului” arhaic, ne ajută să stabilim unele criterii care au stat la baza închegării şi a evoluţiei vestimentaţiei din acest loc şi să selecţionăm elementele tradiţionale, din care a crescut şi s-a dezvoltat costumul din etapă în etapă până la forma sa de astăzi.

Costumul femeiesc se compune din îmbrăcămintea capului, cămaşă, păstură sau şorţ, brâu, bete şi încălţăminte.

Fetele purtau înainte părul scurt, retezat pe sub urechi, sau lung şi împletit în 2 codiţe. Pe cap purtau pălărie din pâslă neagră cu un decor de ciucuri, „canafi”, pe calotă. Femeile se împletesc cu 2 cozi, strânse la ceafă, peste pun „căiţa de păr”, o mică bonetă din pânză, legată sub bărbie. Pe frunte „fruntarul”, o panglică ornamentată cu mărgele. Peste aceste două piese se așează „căiţa cu cipcă” sau „căiţa cu aripi”. Peste această bonetă se leagă „pomeselnicul”, un ştergar din bumbac, ţesut de mână, cu capetele alese din nevedituri, numite „ciurele”. Felul de a lega pomeselnicul depinde de vârsta femeii, de ocazie şi de tipul local, dat fiind diferenţele ce apar de la sat la sat.

Cămaşa este croită cu flori încreţite la gât. Mâneca se termină într-un volănaş mic, „fodorul”, susţinut de „brăţăruşă”, cusută peste muchiile creţurilor.

Găsim mai multe tipuri de cămaşă, dintre care cel mai vechi cunoscut este „cămaşa cu poale într-una”, partea superioară a acesteia fiind numită brâu. Gulerul şi gura cămăşii sunt cusute cu arnici roşu; pe lângă gură se înşiră rânduri de „stele cu coarne” sau „stele crestate”. Mâneca deţine un ornament specific Făgăraşului, „reţea”, o dantelă ce se întinde pe braţ de la guler până jos şi uneşte foile de pânză (înlocuind cheea) şi este ornamentată cu „pui peste cot”, cusuţi de asemenea cu arnici roşu.

Cămaşa veche cu „reţe” şi „pui roşu” a dat naştere altor variante, care aupăstrat „reţea”, dar au părăsit puii de la gură, iar puii peste cot roşii îi găsim înlocuiţi cu „puii pe dos” în colorit negru, în etapele ce au urmat, cămașa primeşte alte înfăţişări: este ţesută în 3 – 4 iţe, cu năvădituri „în ciurele”, ornamentul de la cot se mută pe umăr sau se resfiră pe suprafaţa mânecii, fără a respecta ordinea consacrată.

Pe partea inferioară a corpului, îmbrăcată cu poalele, se succed, în timp, mai multe categorii de „catrinţe”, dintre care cea mai veche este „păstura din cioarec”. Confecţionată din două foi de pănură („cioarec”) late, aceasta cuprindea strâns corpul femeii, fără a mai fi nevoie de a purta şi la spate o catrință. Păsturile sunt date la piuă și „glăţuite” (lustruite cu o tehnică specifică) având la marginea de jos ciucuri „frânghii”. Acestei păsturi i-au urmat o serie de variante, unele purtate numai în faţă, cum sunt: „păsturica vânătă” sau neagră, țesută în nevedituri (gen macat); „păstura cu fir amestecat” (urzeala neagră şi beteala roşie), cu un „rând de flori” şi bordură aleasă la poală, şi în fine „şurţul” format dintr-o ţesătură largă (cca. 1,50 m), purtat încreţit. La spate se prinde „păstura de spate” vânătă sau neagră. Se poartă şi singur, învelind corpul femeii ca un vâlnic.

Brâul tipic de Făgăraş are ornament linear, dispus pe lungime.

Costumul bărbătesc se compune din căciulă, sau pălărie, cămaşă, cioareci (ismene), chimir („şerpar”) şi încălţăminte.

Căciula se poartă ţuguiată, pălăria cu borul mic este garnisită – în ținuta de sărbătoare – cu un ciucure mare („canaf”) şi cu o podoabă din mărgele și flori numită „vrâste”, care atârnă peste borul pălăriei. Cămaşa veche, „românească” era croită drept, cu guler îngust, mâneci largi, păstrând tipul generalizat al cămăşii bărbăteşti originare. A urmat cămaşa de tip nou, „nemţească”, cu guler răsfrânt, mâneca încreţită la umăr şi prinsă în pumnaşi jos, iar pe piept cu un ornament de cerculeţe denumite „streafuri”, după modelul cămăşii de oraș. Această cămaşă este ornamentată în două tehnici: cu tighele cusute cu mașina (pe guler, umeri, piept) şi cusături de mină, între care menţionăm încrețiturile artistice, „zbîrciogii”, de la mâneca şi „strîmbuleţii”, colţişorii de la guler și umeri.

Cioarecii confecţionaţi din pănură sunt ceva mai largi decât cei Sibiu. din Ornamentul specific al acestora este bordura neagră de „creste la cioareci”, realizată din postav aplicat. Chimirul, „şerparul”, mai lat înainte, este ornamentat cu motive stanţate şi cusături cu şuviţe din piele colorată, denumite „cosoaie”.

Pieptarele întregesc costumul. Pieptarul înfundat, cu ornamentul de floare „pe piept”, înainte era purtat de femei. Astăzi este frecvent pieptarul despicat, ornamentat bogat pe piept. Bărbaţii poartă pieptar înfundat, „cu gură”, o despicătură mică la piept. Printre hainele de lână, „buboul” reprezintă elementul tradiţional al Făgăraşului. O altă haină, „recălul”, în vărgi, sau simplu, în culoarea brună a lânei, este de asemenea caracteristic portului de Făgăraş.

Mai multe pe:

http://www.bucurfam.com/traditional.html,

http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ro/2014/01/costumul-popular-bun-romanesc-de.html

Future Libraries – Conferinta profesionala

1 c

Modele de servicii inovative pentru grupuri tinta bine determinate – Club Handmade BMF

Rolul bibliotecii în coalizarea grupului țintă/Cum ajută biblioteca pentru colaborare dintre membrii

  • Intermediere
  • Facilitare
  • Atmosferă de club: apreciere, prietenie, amabilitate, colaborare, creșterea stimei de sine, „curaj”, schimb de idei, extinderea cunoștințelor, invitații la evenimente de gen, șuete
  • Întâlniri
  • Expoziții
  • Creșterea vizibilității online/off-line a clubului
  • Pagină de facebook:  promovare online
  • Grup închis pe facebook
  • Echilibru între nevoile economice, de mediu, sociale, culturale, tehnologice
  • Sesiuni demonstrative

Simona&Gabriela

Această prezentare necesită JavaScript.

Simona&Gabriela la Festivalul Huet.Urban.  Sectiunea Ateliere de creatie si mestesugaresti

Nu putem, iata, la un an de activitate intensa, rodnica si bogata sufleteste, sa nu remarcam prietenia care s-a legat intre Simona si Gabriela.  Asa cum definea si poetul  inimilor noastre, Nichita Stănescu – „a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”. Cu siguranță Gabriela este ingerul, caci numele ei de arhanghel il regasim in intregul ei caracter, in arta creatiei ei unice – bijuteria, dar si in infatisarea ei blanda, eleganta si, fara sa o supar pe prietena Gabrielei, Simona este cea care mestesugeste aripi de inger! – la figurat. La propriu  Simona face ii.

Sentimentele care ma incearca mai nou sunt cunoscute fiecarui muritor: o fericire fara margini ca ne cunoaste, mai mult, ca suntem prietene, o mandrie parinteasca, asemanatoare cu cea din clipa in care copilul tau este recompensat cu cea mai mare distinctie.

„Opera de arta rasfrange – cum ar rasfrange marea coloritul specific al coastei – stilul pamantului in care s-a nascut. Si precum marea nu restituie caracterul momentan, local, pitoresc, al pamantului, ci poarta pana la mari departari nuanta indefinita, coloritul as spune liric, general, al acestuia, tot asa stilul pamantului nu e restituit niciodata de operele de pitoresc, de dorita coloare specifica, ci de acelea care intind pana departe sufletul lor inspirat”. „Frumosul românesc” (fragmente din volumul „Limite” de Dan Botta)

Costum realizat in Atelierul Simonei. Cincsor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Traian Herseni. Forme străvechi de cultură poporană românească.  Studiu de paleoetnografie a cetelor  de feciori din Ţara Oltului. Editura dacia, Cluj-Napoca, 1977

Costum realizat in Atelierul Simonei — in Cincsor.„Cetele de feciori din Ţara Oltului, ca asociaţii juvenile, îşi desfăşurau activitatea principală de obicei între Crăciun şi Bobotează sau Sf. Ioan (6-7 ianuarie), dar unele se prelungeau, cu atribuţii mai restrânse (organizarea dansurilor si asigurarea disciplinei în rândurile tineretului masculin) întreg anul. în cazul acesta din urmă, care era o excepţie, cetele mai îndeplineau si alte obiceiuri poporane de peste an, care, altfel, deci în alte sate, lipsite de acest sistem, se desfăşurau independent de ele.
Majoritatea cetelor se constituiau de Sf. Neculae (la 6 decembrie). Atunci se fixau persoanele care intrau în ceată (după cum voiau, după cum se înţelegeau feciorii între ei), iar cei intraţi îşi alegeau conducătorii: un vătav mare şi un vătav mic, un stegar (oare purta steagul), un colcer (care avea în grijă alimentele), un crâşmar sau cârciumar (care avea în grijă băutura), un casier (care mânuia banii) etc. Conducătorii se alegeau prin vot (care avea partizani mai mulţi), iar vătavul mare, uneori şi prin licitaţie (care dădea mai mult; în schimb banii strânşi de ceată, ca daruri din sat, îi rămâneau lui).
Intre Sf. Neculae şi Crăciun (6-24 decembrie) activitatea cetelor se reducea, în genere, la pregătiri, dar acestea erau destul de multe şi de intense. În acest interval, cetele îşi căutau o gazdă (sediul), învăţau colindele, angajau lăutari, făceau masca boriţei, făceau steagul, cumpărau băutură, procurau lemne pentru foc, îşi puneau la punct îmbrăcămintea si mai ales podoabele etc. Cetele frecventau în acest timp şi şezătorile de fete (casele în care se strângeau fetele seara pentru tors), nu numai pentru a dansa şi petrece (cu glume, povestiri, cântece, jocuri), ci si pentru a obţine concursul fetelor, oare de obicei le împrumutau basmale şi panglici necesare boriţei şi confecţionau steagul.
Ceata îşi căuta din vreme o gazdă, oare era sediul ei în tot timpul cît funcţiona. Se prefera o casă mai încăpătoare, fără copii sau cel puţin fără copii mici, în care feciorii intrau ca într-o familie: gospodarul care îi găzduia se chema uneori si tată de feciori, iar gospodina, mamă de feciori, ei înşişi socotindu-se între ei fraţi sau fârtaţi. (Feciorii se legau uneori fârtaţi, iar fetele surate si în alt înţeles, cu un anumit ritual, independent de cete, în care caz legătura dura toată viaţa si era considerată ca fiind mai puternică decât cea dintre fraţii de sânge).
Până la Crăciun ceata se strângea la gazdă numai atât cât era de lipsă pentru pregătiri. Din ajun de Crăciun până la Sf. Ion fe¬ciorii din ceată se mutau complet la gazdă şi făceau gospodărie în comun: acolo dormeau, mâncau si petreceau, în regim absolut comunitar. Cheltuielile le suporta ceata; gazda punea la dispoziţie nu¬mai casa (camera cea mai încăpătoare, pentru locuit, pivniţa pentru băutură, o cămară pentru păstrarea alimentelor şi bucătăria pentru gătit); în plus bărbatul supraveghea disciplina, iar femeia gazdă îi ajuta la gătit şi la întreţinerea curăţeniei. In schimbul serviciilor aduse, gazdele mâncau si beau împreună cu ceata, din ceea ce se strângea din sat.”

„Biblioteca promovează lucrul manual și produsele realizate cu multa dăruire!” Simona Ciuban

Această prezentare necesită JavaScript.

Serviciul de biblioteca isi indeplineste scopul, reunind persoane talentate care colaboreaza foarte bine pentru realizarea obiectivului propus si anume de a promova lucrul manual si produsele realizate cu multa daruire!” Simona Ciuban.
Vă invităm să vizionați power point-ul/slide show-ul/diapozitivul nostru de prezentare.  Doar cu un click aici Prezentarea Clubului Handmade BMF se va descărca în calculator!

Vă mulțumim!