Arhive etichetă | Costume populare

Agenda tematica. Povestile handmade

1

Nu am mai scris nimic pe blog. Nu, nu este o scuză lipsa de timp, dar starea sufletească poate justifica liniștea mea desăvârșită în acest sens.

Dar hai mai bine să nu vorbesc despre mine! În fond suntem pe blogul unde promovăm creatori  handmade din Țara Făgărașului.

Simona Ciuban, artizanul nostru renumit în rememorarea și celebrarea iilor, este foarte activa, la fel și Elena Moglan, când creează spre deliciul băiețelului ei, dar și al altor copilași, jucării croșetate cu ajutorul tehnicii amigurumi.

De aceea se pregătesc sa meargă la ArtBoutique, Piața Mica, Sibiu, 15-16 iunie 2013.

Sper ca întreg grupul nostru să-și găsească oportunitățile necesare, astfel, munca și pasiunea lor să fie apreciate așa cum  de mult își doresc și de mult exprimă deschis această dorință. Poate că se va găsi și la noi o companie care să le susțină pentru și prin unicitatea produselor.

Iată o inițiativă mult dorită!

Click pe titlu:

Fauritori in Companii – creatiile hand-made ale artistilor romani ajung in mediul corporatist

01 Aprilie 2013 ora 12:15 | Vanessa Munteanu

 Comunitatea Fauritori lanseaza o campanie ce urmareste sa promoveze artistii hand-made in mediul corporatist. Fauritori in Companii se va desfasura incepand cu 1 aprilie pana la inceputul lunii iulie, chiar in sediul corporatiilor care accepta provocarea.

 Mai exact, echipa Fauritori se va deplasa la sediul companiilor inscrise in program. Intr-un interval orar agreat in prealabil, angajatii vor avea ocazia sa intre in contact cu cele mai noi creatii ale artistilor handmade de top din Romania.

 Prin aceasta campanie se iveste sansa unui numar cat mai mare de oameni sa intre in contact cu finetea si puritatea obiectelor realizate manual. Simtamintele de uimire si bucurie pe care le trezeste de cele mai multe ori contactul cu un obiect faurit, si care nu este rezultatul unui process tehnologic multiplicativ, ci al mainilor si inspiratiei unui om talentat, este unul dintre efectele implicite ale campaniei Fauritori in Companii.

Costum realizat in Atelierul Simonei. Cincsor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Traian Herseni. Forme străvechi de cultură poporană românească.  Studiu de paleoetnografie a cetelor  de feciori din Ţara Oltului. Editura dacia, Cluj-Napoca, 1977

Costum realizat in Atelierul Simonei — in Cincsor.„Cetele de feciori din Ţara Oltului, ca asociaţii juvenile, îşi desfăşurau activitatea principală de obicei între Crăciun şi Bobotează sau Sf. Ioan (6-7 ianuarie), dar unele se prelungeau, cu atribuţii mai restrânse (organizarea dansurilor si asigurarea disciplinei în rândurile tineretului masculin) întreg anul. în cazul acesta din urmă, care era o excepţie, cetele mai îndeplineau si alte obiceiuri poporane de peste an, care, altfel, deci în alte sate, lipsite de acest sistem, se desfăşurau independent de ele.
Majoritatea cetelor se constituiau de Sf. Neculae (la 6 decembrie). Atunci se fixau persoanele care intrau în ceată (după cum voiau, după cum se înţelegeau feciorii între ei), iar cei intraţi îşi alegeau conducătorii: un vătav mare şi un vătav mic, un stegar (oare purta steagul), un colcer (care avea în grijă alimentele), un crâşmar sau cârciumar (care avea în grijă băutura), un casier (care mânuia banii) etc. Conducătorii se alegeau prin vot (care avea partizani mai mulţi), iar vătavul mare, uneori şi prin licitaţie (care dădea mai mult; în schimb banii strânşi de ceată, ca daruri din sat, îi rămâneau lui).
Intre Sf. Neculae şi Crăciun (6-24 decembrie) activitatea cetelor se reducea, în genere, la pregătiri, dar acestea erau destul de multe şi de intense. În acest interval, cetele îşi căutau o gazdă (sediul), învăţau colindele, angajau lăutari, făceau masca boriţei, făceau steagul, cumpărau băutură, procurau lemne pentru foc, îşi puneau la punct îmbrăcămintea si mai ales podoabele etc. Cetele frecventau în acest timp şi şezătorile de fete (casele în care se strângeau fetele seara pentru tors), nu numai pentru a dansa şi petrece (cu glume, povestiri, cântece, jocuri), ci si pentru a obţine concursul fetelor, oare de obicei le împrumutau basmale şi panglici necesare boriţei şi confecţionau steagul.
Ceata îşi căuta din vreme o gazdă, oare era sediul ei în tot timpul cît funcţiona. Se prefera o casă mai încăpătoare, fără copii sau cel puţin fără copii mici, în care feciorii intrau ca într-o familie: gospodarul care îi găzduia se chema uneori si tată de feciori, iar gospodina, mamă de feciori, ei înşişi socotindu-se între ei fraţi sau fârtaţi. (Feciorii se legau uneori fârtaţi, iar fetele surate si în alt înţeles, cu un anumit ritual, independent de cete, în care caz legătura dura toată viaţa si era considerată ca fiind mai puternică decât cea dintre fraţii de sânge).
Până la Crăciun ceata se strângea la gazdă numai atât cât era de lipsă pentru pregătiri. Din ajun de Crăciun până la Sf. Ion fe¬ciorii din ceată se mutau complet la gazdă şi făceau gospodărie în comun: acolo dormeau, mâncau si petreceau, în regim absolut comunitar. Cheltuielile le suporta ceata; gazda punea la dispoziţie nu¬mai casa (camera cea mai încăpătoare, pentru locuit, pivniţa pentru băutură, o cămară pentru păstrarea alimentelor şi bucătăria pentru gătit); în plus bărbatul supraveghea disciplina, iar femeia gazdă îi ajuta la gătit şi la întreţinerea curăţeniei. In schimbul serviciilor aduse, gazdele mâncau si beau împreună cu ceata, din ceea ce se strângea din sat.”