Arhive etichetă | limbajul culorii

Mesajul afectiv al culorii

article-2574667-1c14d7f100000578-759_964x919

 

Una din preocupările constante din domeniul psihologiei artei este dedicată găsirii răspunsurilor specifice în ceea ce privește rolul afectivității în creația și receptarea estetică. Cele mai multe păreri se înscriu în sfera susținerii conceptului că latura emoțională este condiția sine qua non a artei și de aceea nu poate fi dislocată din conținutul informațional.

Componenta afectivă confirmă în cazul limbajului culorii, care este în strânsă legătură cu cel al formei, că premergătoare înțelegerii raționale, este înțelegerea emoțională. Comunicația afectivă ( Mihai Golu) precede în timp pe cea cognitivă, aspect dovedit de faptul că pragul emoțional este mai scăzut decât cel cognitiv.

Școala americană de psihologie reprezentată de J Bruner, L. Postman, McClary confirmă acest punct de vedere prin cercetările experimentale care au dovedit că prin acțiunea unor stimuli, reacția afectivă precede pe cea cognitivă. Psihologia artei a stabilit că subiecții în contact cu operele de artă emit mai întâi păreri de natură afectivă („îmi place”) și numai după un timp fac aprecieri raționale, emițând judecăți de valoare.

„Înțelegerea trăită cu ajutorul imaginii sau semnului artistic este susținută de emoție, de starea afectivă care sprijină semnificația intelectuală” (Vasile Pavelcu). Toți oamenii au reacții afective, dar se manifestă diferit ca intensitate: pot fi simple stări emotive sau pot atinge culmile extazului atunci când este apreciată o operă cu valoare estetică remarcabilă.

Culorile au ceva de spus prin valențele lor impresive. Conștiința umană le reflectă și le determină expresivitatea artistică, dar și semnificația ontologică.

images

 Viața sufletească a evoluat în funcție de condițiile vieții materiale, omul s-a adaptat continuu față de mediul înconjurător, dar a suferit și influența factorului subiectiv, afectându-i sensibilitatea afectivă. Lumea culorilor stimulează o anumită stare de dispoziție, provoacă emoții și pasiuni. Trăirea afectivă este complexă, cu manifestări psihice diverse, de la cele admirative, până la cele de extaz și beatitudine care se stabilesc diferit de la un subiect la altul.

Despre arta modernă, sunt voci care afirmă necesitatea stimulării unor efecte pur senzoriale (arta impresionistă și op-arta care se caracterizează prin efectul lor vizual), altele susțin stimularea intelectuală. Dar, în funcție de caracteristicile obiectuale ale culorilor și variabilele psihofiziologice ale receptorului, acesta va trăi mai intens sau mai puțin intens ecoul răspunsului său afectiv.

Arta modernă apelează la cinetismul vizual, iar creatorii cromodinamismului la programe speciale care să emită în spațiul înconjurător lumini colorate. Trăirile afective sunt susținute și amplificate cu aceste mijloace tehnice vizuale.

Este greu de imaginat starea estetică fără componenta sa emoțională, chiar dacă în cultura și civilizația contemporană, implicit în domeniul particular al sensibilității umane, s-au produs mutații esențiale. pentru prima dată cade primatul total al afectivității în favoarea raționalului și meditației de factură intelectuală. (Max Bense – corifeul esteticii informaționale) O abordare care este discutabilă. Culoarea are un conținut ideatic, dar fără componenta afectivă și estetică nu poate sta la baza limbajului artistic. Artistul nu este un om de știință, chiar dacă recurge și are acces la la ea, ci este o ființă sensibilă înzestrată cu inteligență, a cărui operă se înscrie pe un traseu cu o traiectorie  afectiv – rațional , pornind de la o impresie puternic încărcată emoțional, la un demers logic formal.

„Arta nu urmărește elaborarea semnificației intelectuale, ci sensul trăit, axiologic al informației”. ( Vasile Pavelcu)

sursa: Dan Mihăilescu, Limbajul culorilor și al formelor, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1980, pp. 186-189, 

Reclame