ceai.taifas.înțelepciune

21 octombrie 2022

Parteneri: copii, clasa a IV-a Colegiul Național „Radu Negru” Făgăraș

Antoine de Saint-Exupery creează un personaj unic, un mic prinț, un simbol, ale cărui gânduri devin maxime, adevărate învățăminte prețioase pentru copii și adulți.

Educatorul îi înțelege rostul povestirii alcătuită din XXVII de capitole, încă de când propune lectura operei:

  1. Dezvoltarea imaginației este benefică pentru copii. Adulți, la maturitate, își pierd  felul de a fi al copilului, care nu se bazează pe gândirea rațională. Așa se explică bucuria creației și imaginației din copilărie (elefantul în interiorul unui șarpe).
  2. Fericirea și râsul susțin memoria și ajută copiii să se bucure de joc, lectură și învățare (planeta omului de afaceri).
  3. Fiecare secundă trebuie prețuită, timpul trebuie folosit cu sens (planeta lampagiului).
  4. Ieșirea din zona de confort provoacă copiii să fie mai stăruitori în obținerea unor rezultate (planeta geografului).
  5. Intuiția, ca și analiza, susțin luarea deciziilor celor mai potrivite (rolul florii și a vulpii).

Activitatea cultural-educativă a prilejuit prețioase clipe de dialog cu 24 de elevi uluitori de profunzi și intuitivi. Au înțeles Micul Prinț și au subliniat marea pierdere suferită pe plan emoțional de cei care nu citesc capodopera a lui Antoine de Saint-Exupery.

Au înțeles că a îmblânzi înseamnă a te împrieteni, au înțeles că este vorba de bunătate, despre spirit de aventură, că în aceea lume se pot petrece lucruri ce în lumea noastră nu este posibil. Planeta este mică pentru că este a unui mic prinț! Da, este vorba de universul copilului, micuț, dar îmbogățit doar cu cea ce contează! Copiii au făcut diferența dintre imaginar și real în fișa de lucru. Entuziasmul și împărtășirea a animat taifasul și a făcut mai delicioasă cana de ceai 🙂

A consemnat bibliotecar Raluca-Maria Bucur

Creatorul handmade. Între PFA și Magazin online

Mihaela Ionescu (artist handmade): „Cea mai mare problemă au fost materialele de calitate. În primii ani, aruncam o treime din ce cumpăram”

Mihaela Ionescu cunoaște răspunsul la întrebarea: „De ce sunt scumpe produsele handmade?” Pentru că totul, „de la alegerea materialelor și până la stăpânirea tehnicilor de lucru, implică importante resurse de timp și efort”.

Mihaela Ionescu a descoperit pasiunea pentru obiectele handmade în Algeria, unde și-a petrecut câțiva ani cu familia. Apoi a făcut un PFA, urmat de un magazin online, fiind mereu sprijinită în efortul său antreprenorial de către familie, prietenii. Sursa de inspirație pentru stilul Peyote (care presupune utilizarea mărgelelor mici, de 1-2 mm, de sticla, prinse cu acul și ața intre ele) a fost Pinterestul.

În rândurile care urmează aflăm mai multe despre cum a descoperit pasiunea pentru obiectele handmade:

Mihaela Ionescu – inginer artist 

Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu mâinile, ceva concret după orele de muncă. Primele semne au fost când a trebuit să fac costumele copiilor la diverse serbări. Când am ajuns în Algeria, la școala copiilor fiind o sumedenie de naționalități, se făceau serbări tot timpul.

Norocul meu că acolo găseai în magazine o grămadă de materiale – de la textile la mărgele, paiete, bureți colorați etc. Tot acolo am început să „gust” și stilul mai încărcat, colorat, sclipicios. La noi, pe vremea aia, toata lumea purta negru, maro, gri, bej. 

Dar startul, ca să zic așa, l-a dat primul Crăciun în București. Nu luasem nimic de acasă pentru împodobirea bradului. M-am dus în oraș și m-am umplut de nervi: numai porcării chinezești din plastic. Poate nu știam eu unde sa caut, ca nu cunoșteam Bucureștiul, dar cărasem cu mine din Algeria o grămadă de lucrușore. Așa ca m-am apucat să îmi fac singura.

Procesul de învățare

Am descoperit Pinterest-ul li acolo am văzut prima data bijuteriile lucrate în tehnica Soutache; am fost… wow!!! Normal ca m-am băgat prima oara la un model complicat, părea ușor de făcut. Complicat! O secunda de neatenție și-ți stricai munca de 5 ore.

Pentru Mihaela Ionescu au urat a fi descoperite și alte stiluri. Cu cât mai migăloase, cu atât mai bine. Cea mai mare problema a mea a fost găsirea materialelor de calitate. Pe de o parte, lipsa mea de experiență în alegerea lor, pe de alta parte, cumpărând online, lipsa unei descrierii complete a materialelor. În primii ani, aruncam o treime din ce cumpăram.

Despre primul obiect realizat și despre produsele preferate, produsele bine vândute și nu numai, vă invităm să accesați:

https://www.iqads.ro/articol/44478/mihaela-ionescu-artist-handmade-cea-mai-mare-problema-au-fost-materialele-de#

DIY. Jucării pentru copii

ELEFĂNȚEL

Atunci când copiii se joacă, de fapt, învață și muncesc. De aceea, joacă nu numai că este distractivă, ci și încurajează învățarea și asigură dezvoltarea copilului. Joaca este cu atât mai importantă cu cât permite și interacțiunea cu ceilalți copii sau adulți, educatori.

Recomandarea specialiștilor făcută părinților este ca aceștia să cumpere sau să confecționeze jucării care să-i ajute pe copii să se dezvolte în timp ce se joacă, pentru că trebuie să vedem joaca lor ca pe o joaca simbolică, imaginară, creativă. Astfel, un elefănțel făcut de mână, după modelul de mai sus, este ideal pentru a îndeplini dezideratul enunțat mai sus, pentru că o jucărie simbolică, care stimulează imaginarul și creativul nu ar trebui să vorbească sau să meargă, nu trebuie să facă totul. Vedeți, elefănțelul începe doar joaca, restul ține de fiecare copil. Pentru că el, în joaca pe care o face cu elefănțelul, va învață și va avea idei, va fi creativ, va gândi singur lucrurile, va pretinde că participa la întâmplări dincolo de realitatea imediată. Cu elefănțelul va crea propria poveste și aceasta va fi diferita de fiecare dată.

Pare plictisitor un elefănțel? Foarte bine! Așa și trebuie! Jucăria plictisitoare este o provocare pentru creativitate. Doar așa învață cum sa se distreze singur și nu va pierde oportunități importante de a crea și a explora. Va pune elefănțelul să se culce, îi va da de mâncare, îl va pune în poale să-i citească, îi va povesti ce a făcut, de ce plânge, de ce este fericit, îl va lua cu el în colțul lui de joacă, îl va așeza la masă din casa păpușii, în camionetă, în cort.

Vi se mai pare plictisitor un elefant?

Copilul nu trebuie stimulat cu prea multe jucării. El trebuie să se atașeze de jucării.

Material realizat de bibliotecar prof. Raluca-Maria Bucur

DIY. Jucării pentru copii

BUFNIȚĂ

Pretutindeni, jucăriile sunt fericirea pură din copilărie. Jucăriile îi ajută pe copil să-și dezvolte mintea și corpul. Jocul cu jucării dezvoltă, încă din perioada când copilul este sugar, simțul tactil, vizual și auditiv. Cu jucăriile sale, copilul își exersează aceste simțuri. Prin intermediul jucăriilor dobândește deprinderi elementare, ca apoi, pe parcursul anilor, acestea să-i stimuleze imaginația și creativitatea.

De-a lungul timpului, jucăriile nu au fost mereu aceleași. Adesea, în trecut, ele au imitat activitățile adulților. Azi, cu o industrie înfloritoare a jucăriilor, vedem că materialele din care sunt confecționate și modul în care sunt realizate se schimbă mereu, ceea ce influențează și caracteristicile lumii jucăriilor.

Figurinele sunt cele mai răspândite și diversificate jucării, alcătuite din felurite materiale – material textil, plastic, lemn. Figurinele sunt reprezentări ale animalelor sau ale unor personaje îndrăgite de copii.

Figurinele textile pot fi căței, pisici, căluți, caracatițe, bufnițe, iepurași. Devin atrăgătoare prin expresivitatea lor, prin plăcerea tactilă pe care o oferă materialul din care sunt confecționate. Cu imaginație, creativitate și originalitate, figurinele se pot confecționa din câlți, resturi textile, ață, sfoară, nasturi, softyeyes, umplutură non-alergică, lână, etc.

Se pot crea și figurine funcționale, cu utilitate practică precisă: saci pentru lucrușoare, perne decorative,, buzunărașe pentru organizat

Realizarea lor acasă este facilă, iar produsul final este sigur, ecologic și potrivit cu vârsta copilului.

Do It Yourself se referă la lucrurile realizate manual și a devenit un concept extrem de popular din clipa în care tot mai multe persoane au renunțat să mai apeleze la specialiști atunci când au dorit să-și rezolve anumite aspecte estetice legate de locuință, cum ar fi renovarea sau confecționarea unor decorațiuni. DIY este o formă de revoltă împotriva globalizării și industrializării.  Azi este realmente un hobby care încurajează originalitatea și exprimarea personalității în mediul de acasă, care reflectă atitudinea și stilul de viață personal.

Enciclopedia practică a copiilor. Jocuri și jucării. Cap. III. Mic dicționar de jucării. Psiholog Paul Caravia și psiholog Vintilă Mihăilescu

Material realizat de bibliotecar prof. Raluca-Maria Bucur

Yo-yo Owl Pattern. Fabric Yo-Yos. Fun. Whimsical. Gift. image 0

De ce preferă tinerii romanele grafice, cărțile de benzi desenate și cărțile Manga?

De ce se citesc romanele grafice, cărțile de benzi desenate și cărțile Manga? Cum le deosebim?

Roman grafic 20.000 de leghe sub mari - eMAG.ro

Benzile desenate nu s-au bucurat, pentru început, de o bună reputație, dar spre sfârșitul secolului al XX-lea s-a resimțit o atitudine pozitivă, de acceptare a lor, din partea publicului și a mediului academic.

În ultima vreme, se caută tot mai mult cărți cu conținut vizual crescut: romane grafice, cărți de benzi desenate/comics-uri, cărțile Manga. Ca bibliotecari avem misiunea de-a transforma fiecare copil în cititor. Aceasta însemna nu doar să-i ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de citire, ci și să-i formă ca cititori pe tot parcursul vieții.

Comics-urile (benzile desenate) sunt mijloace de exprimare a unor idei prin desene, adesea combinate cu text sau alte informații vizuale. Acestea sunt alcătuite din blocuri de imagini. „Baloanele” pentru cuvinte, pentru onomatopee indică dialog, narațiune, efecte sonore sau alte informații. Dimensiunea și dispunerea imaginilor contribuie la ritmul narativ. Desenele și alte forme de exprimare vizuală sunt cele mai frecvente mijloace de realizare a imaginilor în benzi desenate.

Realizarea comicsurilor presupune folosirea unor fâșii de desene, în primul rând, dar și a caricaturilor și a gag-urilor (gagul este un panou cu un singur desen care include de obicei o legendă sub desen). În unele cazuri, dialogul poate apărea în baloane, urmând convenția comună a benzilor desenate. Mai există varianta fumetti, care este o varianta ce folosește imagini fotografice.

De la sfârșitul secolului al XX-lea, benzile legate în volume, cum ar fi romanele grafice, albumele de benzi desenate și tankōbon (termen japonez pentru cartea care nu face parte dintr-o serie sau corpus/ volumul independent ale unei singure serii manga: majoritatea seriilor apar mai întâi drept capitole individuale într-o revistă săptămânală sau lunară de manga, în care există și alte lucrări) au devenit din ce în ce mai frecvente.

Istoria benzilor desenate a cunoscut diverse căi de exprimare în diferitele culturi ale lumii. Interesul pentru acest cărți s-a manifestat mai ales în Statele Unite, în Europa de Vest (în special Franța și Belgia) și în Japonia. Benzile desenate europene au devenit populare după succesul din anii 1930 al cărților de benzi desenate „Aventurile lui Tintin”. Benzile desenate americane au apărut la începutul secolului al XX-lea, odată cu publicarea lor în ziare; au urmat cărțile de benzi desenate în stil revistă în anii 1930, însă cele cu super-eroi au devenit preferatele tinerilor după apariția lui Superman în 1938. Benzile desenate japoneze și desenele manga sunt semnalate încă din secolul al XII-lea, dar benzile desenate moderne au apărut în Japonia la începutul secolului al XX-lea, astfel încât producția de reviste și cărți de benzi desenate s-a extins rapid după cel de-al doilea război mondial, datorită unor desene animate populare precum Osamu Tezuka.

Romanul grafic este cartea formată din benzi desenate. A se vedea în acest sens variantele scoase pe piață de către Marvel Comics. Deși cuvântul „roman” se referă în mod normal la lucrări ficționale lungi, termenul de „roman grafic” se referă la cartea de benzi desenate și este aplicat pe scară largă pentru ficțiune, non-ficțiune și antologii. În Europa sunt considerate cărți grafice și lucrările în format scurt sau cele pe teme istorice, biografiile, documentarele, piesele jurnalistice. În Statele Unite, termenul de „carte de benzi desenate” este în general folosit pentru periodicele de benzi desenate.

Deci, benzile desenate sunt conținuturi ilustrate, publicate periodic, săptămânal, lunar, bilunar sau chiar trimestrial, care au până in 40 de pagini și relatează o parte dintr-o poveste, în sensul că are conținutul alcătuit din serii, pe mai multe volume. 

Cum identificăm un roman grafic? În primul rând este o poveste vastă, întreagă, cu o formulă voluminoasă, constituită din benzi desenate însumate sub același fir epic, cu început și sfârșit. Altfel spus, mai multe episoade de bandă desenată pot fi grupate într-un roman grafic. Astfel, el seamănă cu romanul clasic, in interior având, în schimbul textelor literare, pagini desenate, pline de culoare adesea, de o calitate demnă de menționat, datorită foilor lucioase. 

Din acest motiv, romanele grafice se lansează mult mai rar față de celelalte forme grafice, deoarece necesită un timp îndelungat pentru realizarea lor și pentru că la construcția lor ia parte o echipă complexă, alcătuită din scenariști, ilustratori și designeri care vor lucra intens pentru un fir epic calitativ. 

Termenul de „manga” este un termen umbrelă pentru o mare varietate de cărți de benzi desenate și romane grafice produse inițial și publicate în Japonia. Spre deosebire de cărțile de benzi desenate americane, care sunt de obicei tipărite în culori, manga este aproape întotdeauna alb-negru. Imprimările color sunt adesea utilizate numai pentru versiuni speciale. Manga se citește de la dreapta la stânga.

În Japonia, manga se lansează lunar sau săptămânal, capitol cu ​​capitol, în reviste manga. Dacă o serie este suficient de populară, capitolele sale sunt apoi colectate și publicate în volume numite volume tankōbon, care de obicei prezintă câteva capitole din povestea generală.

Majoritatea seriilor manga sunt de lungă durată și pot acoperi mai multe volume. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se începe o nouă serie, deoarece este recomandabil să se citească volumele în ordinea corectă. Acest lucru ar putea fi mai ușor pentru seriile mici, cum ar fi Sailor Moon, de Naoko Takeuchi, care are doar aproximativ 12 volume, comparativ cu seriile de mai lungă durată, cum ar fi Dragon Ball de la Akira Toriyama, care are 42 de volume.

Care este diferența dintre manga și anime?
Anime este un alt termen umbrelă pentru toate formele de animație create și publicate în Japonia. Când majoritatea oamenilor aud cuvântul „anime”, se gândesc la adaptări ale seriilor manga, cum ar fi Dragon Ball Z și Sailor Moon. Ambele emisiuni de televiziune au sporit popularitatea anime-urilor japoneze din vest când au fost difuzate la televiziunea americană în anii 1990.

Dacă o serie manga este suficient de populară, ar putea deveni apoi un anime, așa cum a fost cazul atât cu Dragon Ball, cât și cu Sailor Moon. În alte cazuri, unui anime original popular i se va oferi o adaptare manga. Cu toate acestea, cei doi termeni nu sunt interschimbabili. Anime este animație. Manga este tipărit. Aceasta este diferența.

De ce se bucură aceste cărți de o popularitate mereu în creștere?

Poate că această formă de entertainment vizual este în creștere în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor in ultimii ani, datorită filmelor și serialelor cu super-eroi și al anime-urilor (un conținut animat specific asiatic) care se inspiră din acestea.

Dar cu siguranță mai sunt și alte cauze. Poate că acestea pot fi mai distractive și mai ușor de citit decât cărțile obișnuite. De obicei, oferă propoziții scurte și ușor de citit, alături de alte indicii vizuale și de text (de exemplu, suspinele personajelor, trântirea ușii). Sau poate că imaginile sunt mai puternice decât cuvintele. Prin desenele din romanele grafice se creează empatie, cititorii se raportează mai ușor la personaje și își imaginează cum s-ar simți dacă ar fi într-o situație similară.

„Combinația de cuvinte și imagini din benzi desenate și romane grafice oferă oportunități pentru dezvoltarea competențelor de citit și, de asemenea, o nouă modalitate care să dezvolte cititori competenți”, explică cercetătorul educațional G. Yang. „Când copiii citesc povești plăcute, complexe și convingătoare, sunt motivați să citească mai multe, astfel încât romanele grafice pot fi niște pietre de temelie pentru cărțile cu text mai lung”.

Competența de citire a unui copil nu este un indicator al inteligenței, dar în cazul cititorilor cu dificultăți de citire cărora li se oferă adesea cărți mai ușoare, tind să aibă argumente mai puțin complicate sau complexe. Cititorii mai puțin calificați nu au șansa de a-și „flexa mușchii intelectuali” și de a discuta probleme complexe, despre teme și personaje. De aceea, Kyle Redford de la Yale Center for Dyslexia and Creativity consideră romanele grafice ca fiind niște „mari egalizatoare”. Toată lumea poate citi romane grafice, toată lumea poate vorbi despre ele. „Citirea unui roman grafic presupune mai mult decât simplificarea sensului cuvintelor de pe pagină și examinarea desenelor care completează cuvintele. Desenul spune de fapt o parte din poveste. Deci, cititorul trebuie să decodifice și să înțeleagă textul, imaginile și relația dintre cele două, care necesită abilități de gândire critică, cum ar fi tragerea de concluzii și efectuarea de inferențe”.

„Procesarea împreună a textului și a imaginilor duce la o mai bună memorare și la un transfer mai bun al învățării. Cu [romanele grafice], elevii nu numai că învață mai repede, ci învață mai bine”, potrivit spuselor cercetătorului educațional P.E. Griffith.

Studiile arată că romanele grafice sunt cărți preferate atât de băieți, cât și de fete, atât de cititorii cu dificultăți de citire, cât și de cei pricepuți, ceea ce contrazice mitul conform căruia romanele grafice sunt destinate în primul rând băieților sau copiilor care „nu sunt cititori buni”. Cercetătorul educațional B. Edwards a descoperit, de asemenea, că elevii de gimnaziu care nu erau interesați să citească au avut mai multe șanse să citească romane grafice, deoarece s-au bucurat de format și s-au simțit provocați mai mult.

Poate că micul cititor simte că prin intermediul cărților de benzi desenate își poate dezvolta deducția, încurajându-l să citească printre rânduri și să deducă sensul din imagini. Copiii care citesc benzi desenate trebuie adesea să deducă ceea ce nu este scris de narator, care este o strategie complexă de lectură. Cărțile de benzi desenate îi ajută și pe copii să se familiarizeze cu secvențierea și înțelegerea limbajului succint.

Chiar dacă nu sunt bogate în text, aceste cărți de benzi desenate oferă copiilor șansa de a învăța cuvinte noi, în combinație cu indiciile de context, adică informații din imagini sau din alte indicii de text pentru a-i ajuta să descifreze sensul cuvintelor necunoscute.

Poate că simt că-i ajută când trebuie să învețe la materii ușor abstractizate ca istoria, geografia, biologia, dar prin lectura cărților de benzi desenate care explorează sau prezintă evenimentele istorice, poveștile clasice, viața sălbatică, natura, relațiile pozitive și multe altele ei primesc un sprijin important și un material pedagogic valoros pentru aceste domenii de învățare. De exemplu, dacă elevii învață despre vechii egipteni, o poveste de benzi desenate din Egiptul antic poate fi extrem de utilă prin imaginile sale, pentru a explica detalii importante ale perioadei, cum ar fi îmbrăcămintea, alimentele, ritualurile, agricultura, construcțiile, comerțul și trăsăturile culturale și sociale. Adoptând o combinație de cuvinte și ilustrații, mulți copii obțin imaginea de ansamblu mai ușor și cu mai mult entuziasm decât ar face doar din utilizarea manualelor.

Concluzie:

„Nu ceea ce citesc, ci modul în care citesc și cât de des citesc asta va îmbunătăți alfabetizarea”, subliniază dr. Emily Pendergrass, Directorul Programului de educație pentru lectură de la Universitatea Vanderbilt.

NOCTURNA BIBLIOTECII 2019

UOMO UNIVERSALE. NOCTURNA BIBLIOTECII 2019

 Evenimentul cultural național de activare nocturnă a bibliotecii din această seară prilejuiește redefinirea rolului pe care îl are biblioteca publică în societate, mai ales față de copii și tineri. Toate activitățile cuprinse în Program, derulate de către partenerii și invitații noștri, se subînscriu domeniului cultural, iar biblioteca devine astfel un portal spre cunoaștere dar și o interfață facilitatoare comunicării, socializării și colaborării.

20191129_185625Omul Renașterii, numit și Omul universal, în italiană Uomo Universale, este un ideal al umanismului renascentist, izvorât din conceptul exprimat de către unul dintre cei mai complecși reprezentanți ai curentului, Leon Battista Alberti (1404–1472). Acesta afirmă că un om poate face toate lucrurile dacă el vrea. În epocă, omul era considerat centrul universului, nelimitat în capacitățile sale de dezvoltare și se configura ideea că oamenii ar trebui să încerce să îmbrățișeze toate cunoștințele și să-și dezvolte propriile capacități cât mai deplin.

Din toate acestea extragem caracteristicile evenimentului: biblioteca este pentru noi cetatea ideală, spațiul material și spiritual de locuire pentru tinerii din această seară, care sunt de fapt uomo universale, omul talentat care-și dezvoltă abilitățile în toate domeniile cunoașterii, prin talentul manifestat în arta teatrală, artă plastică, arta scrisului și arta muzicală.

20191129_183922.jpg

 Le-am oferit o nocturnă a lor, pentru a se desfășura pe mai multe planuri, cu talent și har, dar la un nivel de excelență – cultura, cu infinitele ei fațete și posibilități creative de exprimare. (Coordonator bibliotecă Raluca-Maria Bucur)

I. Primul moment cultural al serii este Arta teatrală – alternativă educațională pentru copii, al Trupei de Teatru „Thalia” a Casei Municipale de Cultură Făgăraș care prezintă „Atelierul de teatru”: Lectură. Poezie. Monolog. Scenete. Coordonator: Psiholog consilier educațional, referent așezământ cultural Ionuț-Teodor Sas

II. Desenul și pictura – dezvoltare culturală și intelectuală pentru copii, în care vernisăm, prin punerea la dispoziția dumneavoastră a expoziției Lumea văzută prin ochii lor, lucrările elevelor Daria Șeitan, Școala Gimnazială „Ovid Densușianu”, profesor îndrumător Adela Paraschiv și Iulia Ștefan, clasa a IX-a A Colegiul Național „Doamna Stanca”, profesor diriginte Simona Aron. De-a lungul istoriei, arta a jucat un rol important în dezvoltarea culturală și intelectuală a omenirii. Doamna profesor Mariana Lațin  a propus o Incursiune psiho-estetică în operele renascentiste, prin intermediul formei și a culorii.

20191129_201020

III. Prin intermediul elevei Ruxandra Popa, membru Club Laudatio lectura este o artă, un proces mai lung şi mai complicat decât privirea, așa cum definea scriitoarea Virginia Wolf plăcuta, rodnica și neasemuită zăbavă. Asistăm la o premieră, pentru că Ruxandra ne face lectura unor fragmente din propria sa seria literară „Cronici de război”.

Membră a CLUBULUI LAUDATIO al Bibliotecii Municipale” ”Octavian Paler”, ”Ruxandra  Popa, elevă la Colegiul Național „Radu Negru”, clasa a-IX-a A, a delectat audiența cu poemul de debut „Scrisoarea de dragoste a unui poet către iubita ta, Natura”. Varianta în franceză”, ”La lettre d’amour adressée par un poète à sa bien-aimée, la Nature”, este înscrisă în concursul lansat de Asociația  ”Rencontres Europeennes. Europoésie”, Paris cu tema: ”La protection de la nature”. Elegia testamentară instituie un timp al izvorârii creației literare. Versurile se întrupează într-o elegie testamentară în care irump regretul, nostalgia unui ”paradis pierdut”, năruirea, liniștea” (Prof. Viorica Bica).

20191129_200918

Am închis acest cerc al Nocturnii, cu revenirea la conceptul umanist renascentist Uomo Universale care va fi prezentat teologic și psihologic de către preot profesor dr. Ciprian Valentin Bîlbă, de la Liceul Teologic Ortodox „Sf. Constantin Brâncoveanu”, partenerul nostru cultural, care ne-a pregătit încă alte momente interesante și atractive: Exegeza desenului „Omul – această nerăspunsă întrebare” realizat de eleva Alexandra Ciortan. Artă interpretativă: Maria Streza, Ioana Bota (chitară&voce), Cristiana Moldovan (nai). Un șmecher la lecție/adaptare după Mircea Sântimbreanu. Tableta, prof Szusza Dull.

20191129_205828

A consemnat, Coordonatorul Bibliotecii Municipale Octavian Paler Făgăraș, bibliotecar Raluca-Maria Bucur, 3.XII.2019

 

Din Revista IOANA

Magia pietrelor – vibratii magnetice

10 September of 2013

Fiecare formă a materiei are propriile vibraţii magnetice. În unele cazuri acestea sunt în rezonanţă cu organismul uman, în altele dimpotrivă. Oamenii simt adeseori în mod intuitiv acest lucru, atunci când își aleg accesorii cu o piatră sau alta. Mineraloterapia este o metodă de a exercita o influenţă benefică asupra organismului prin purtarea unor bijuterii cu pietre preţioase sau semipreţioase, cu scopul de a îmbunătăţi starea de sănătate a pacientului. Specialiștii chinezi explică acest lucru prin faptul că mineralele influenţează circulaţia energiei Chi în organism. Medicina tibetană susține că remediile din minerale „vindecă toate cele 404 boli ale sângelui, bilei, mucoaselor şi vântului, ulcerele, rănile şi, de asemenea, bolile trimise de duhurile rele“. Tămă­duitorii indieni ştiau să influenţeze chakrele cu ajutorul pietrelor consonante cu ele din punctul de vedere al frecvenţei şi al culorii. Şi în timp ce ştiinţele exacte negau teoriile legate de capacităţile terapeutice ale mineralelor, adepţii acestei metode de vindecare obţineau cu ajutorul ei rezultate uimitoare.
Yin şi Yang în mineralogie
Medicii chinezi au împărţit în mod convenţional mineralele în patru grupe: pietre „fierbinţi“, „calde“, „neutre“ şi „reci“. Aceste caracteristici sunt determinate de locul în care s-a format mineralul şi de elementele care au participat cu preponderență la aceasta – Metal, Lemn, Foc, Apă sau Pământ).
De exemplu, din pietrele fierbinţi fac parte: agatul, diamantul, ametistul, beriliul, smaraldul, calcitul, carneolul, onixul, pirita, safirul, sardonixul, sulful, topazul, crisolitul, spinelul, chihlimbarul. Ele dispersează frigul, ajută la reducerea greutății corporale, măresc nivelul de energie şi contribuie la o mai bună irigare sangvină a organelor.
Pietre calde: acvamarin, amazonit, turcoaz, var stins, hiacint, granat, aşirit, nefrit, rodonit, rubin, calcedonie, crisoberil, zirconiu, jasp – acestea acţionează practic în acelaşi mod, doar la un grad mai redus.
Pietre neutre: ipsos, malahit.
Pietre reci: adular, almandin, agalit, hematit, cristal de stâncă, jadeit, perle, cuarţ, alaun, magnetit, marcasit, opal, calcedoniu, prazem, serpentinit, crisopraz. Acestea elimină febra, dispersează senzația de pustiu, pun în mişcare sângele în organe. Dar nu pot mări energia din acestea.
În plus, medicina chineză consideră că pietrele preţioase şi alte minerale au și principii diferite. Pietrele fierbinţi şi calde (Yang) reprezintă principiul masculin; cele neutre şi reci – principiul feminin (Yin).
Yang este energia excitantă, masculină, proiectivă, iar Yin e energia feminină, liniştitoare, absorbantă. De aceea, pietrele „feminine“ sunt indicate pentru dezvoltarea unor calități precum blândeţea, intuiţia, calmul, chibzuinţa, feminitatea, sexualitatea, instinctul matern. Cele „masculine“ favorizează dinamismul, siguranţa de sine, perseverenţa, curajul, forţa fizică, dezvoltarea calităţilor de lider. Pietrele „yin“ „extrag“ durerea şi neutralizează energia în exces, iar pietrele „yang“ au capacitatea de a alimenta cu energie, de a excita şi a stimula.
Din adâncul veacurilor
Strămoşii noştri ştiau că, purtând o piatră sau alta, poți rezolva mai ușor diferite probleme care apar în viață. Există însă un aspect de care trebuie să ținem cont: în momente diferite, pietrele pot acţiona asupra organismului în mod diferit. Ritmurile lor depind de ritmul Lunii. Organele corpului pot fi alimentate cu energia pietrei cel mai bine atunci când Luna este în creştere, iar tratarea bolilor, a inflamaţiilor se poate face cu ajutorul pietrelor în perioadele când Luna este în descreștere. Strămoşii noștri ştiau: dacă încerci să scapi de ceva când Luna creşte, efectul poate fi invers (pentru că în acea perioadă totul creşte, se dezvoltă). O acţiune benefică asupra omului o are şi apa încărcată cu informaţiile şi energiile unui mineral. Pen­tru ca apa să preia din forţele pietrei, aceasta trebuie cufundată în apa dintr-un vas timp de câteva ore, la răsăritul soarelui.
Tratarea bolilor
Mineralele alese corect ajută la vindecarea multor afecţiuni foarte răspândite.
Inflamaţiile – cristal de stâncă, granat, coral, hematit, rubin, sardonix, carneol.
Febra – diamant, argilă, cristal de stâncă, smarald, perlă, coral, piatra-lunii, cupru.
Afecţiunile pielii – aventurin, diamant, ametist, gagat, hematit, perle, smarald, lazurit, malahit, cupru, nefrit, safir, carneol, argint, topaz, chihlimbar.
Afecţiunile sistemului digestiv – agat, acvamarin, diamant, ametist, turcoaz, gagat, hematit, cristal de stâncă, granat, perle, smarald, coral, cupru, nefrit, onix, safir, selenit, argint, crisolit, topaz, chihlimbar, jasp.
Arsuri gastrice – turcoaz.
Boli oncologice – perle, coral, lazurit, nefrit, chihlimbar.
Ficat – acvamarin, diamant, turcoaz, hiacint, cristal de stâncă, granat, perle, smarald, coral, lazurit, piatra-lunii, malahit, cupru, safir, topaz, crisolit, chihlimbar.
Depresia – hiacint, coral, ochi-de-pisică, lazurit, piatra-lunii, opal, rubin, safir, ochi-de-tigru, topaz, calcedonie.
Insomnia – diamant, ametist, turcoaz, hiacint, cristal de stâncă, granat, perle, smarald, coral, ochi-de-pisică, lazurit, piatra-lunii, nefrit, onix, rubin, safir, carneol, topaz, crisolit, chihlimbar.
Angina şi alte boli ale gâtului – agat, perle, aur, coral, ochi-de-pisică, piatra-lunii, cupru, rubin, argint, topaz, crisoberil, chihlimbar.
Bolile cardiovasculare – smarald, ochi-de-pisică, carneol, ochi-de-tigru, nefrit, argint.
Dureri de cap – agat, ametist, gagat, perle, serpentin, coral, nefrit, safir, selenit, carneol, chihlimbar.
Leşin – opal, chihlimbar.
În multe dintre afecțiunile specifice femeilor – topaz, smarald, hematit, coral, chihlimbar, piatra-lunii (în special în cazul dereglărilor hormonale).
Vederea şi afecţiunile ochilor – diamant, acvamarin, ametist, beriliu, turcoaz, gagat, hiacint, hematit, cristal de stâncă, perle, smarald, coral, malahit, cupru, lazurit, piatra-lunii, nefrit, onix, opal, pirită, rubin, safir, selenit, carneol, topaz, calcedonie, crisoberil, crisolit, crisopraz, chihlimbar, jasp.
Anemie – coral, ochi-de-pisică, piatra-lunii, rubin, topaz, perle, lazurit.
Influențele pietrelor
Pietrele preţioase și multe alte minerale pot influenţa chiar și viața unui om, având efect benefic asupra felului de a fi al acestuia, dezvoltându-i aptitudinile, ajutându-l să-și des­copere și să-și intensifice anumite calităţi:
De exemplu, agatul şi perlele conferă longevitate, acvamarinul şi smaraldul – înţelepciune; beriliul şi pirita – fericire; diamantul – fermitate, curaj, puritate; ametist, jadeit, calcit – calm, sinceritate; turcoaz – noroc, bunăstare; var stins, cristal de stâncă – răbdare; hematit, hiacint – înţelepciune, curaj; granat, aşirit – noroc, dragoste, succes; malahit – stare de spirit armonioasă; nefrit – onestitate, corectitudine; onix – încredere, perseverenţă, insistenţă; opal – încredere, noroc; rubin – credinţă, speranţă, dragoste; safir – dreptate; topaz – toleranţă, capacitate de a face compromisuri, prietenie; crisolit – veselie, dragoste, succes; zirconiu – aspiraţie, perseverenţă; chihlimbar – noroc, sănătate, creativitate; jasp – modestie, înţelepciune.

Secretele medicinei chineze
În China antică se considera că starea de spirit a unui om este influenţată de culoarea pietrei pe care acesta o poartă.
S-a observat că unele culori calmează durerea, altele intensifică percepţia.
De exemplu:
 Roşu – dinamizează, sporește capacitatea de muncă fizică, rezistenţa la infecţii, dă senzaţia de căldură, încălzeşte sângele;
 Portocaliu, galben – cresc pofta de mâncare, conferă o stare de spirit optimistă, echilibrată;
 Verde – calmează sistemul nervos, are o acţiune liniştitoare asupra stării psihice, concentrează gândurile, linişteşte inima, ajută la cicatrizarea rănilor şi con­feră o stare de răcoare plăcută;
 Bleu – stârneşte nelinişte, suspiciuni, tonifică;
 Albastru – relaxează, calmează, elimină durerea de cap de natură spastică, reduce apetitul (favo­rizându-i pe cei care ţin cură de slăbire).

Dilema Veche. „Fiecare obiect e în fiecare clipă altfel“ – interviu cu Ștefan CÂLŢIA

„Alerg prin această lume silindu-mă să ajung la momentul în care mă voi întinde pe canapea ca Oblomov și voi deveni un privitor.“ 

În expoziția „Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare“, deschisă la Muzeul Colecțiilor de Artă pînă pe 20 septembrie 2017, plutești ca într un fel de reverie, fermecat de picturi pe pînză și desene în tuș, dar și de obiecte „cu poveste“ din atelierul artistului, strînse de-a lungul timpului împreună cu soția sa, Livia. E o lume a răbdării și a onestității, deopotrivă contemplativă și ziditoare, în care și au găsit loc, printre altele, țigle de lut ars, buchețele de flori uscate, fotografii cu pîini rumenite și un fragment de troiță salvat de pictor de la marginea unei grămezi de lemne pentru foc.

Ce trebuie să vă transmită un obiect ca să îl luați în mînă?

Fiind un om al vizualului, sînt atras de formă și culoare, iar cele două nu se așază oricum. Cineva confecționează obiectul, el e mîngîiat, rotit, încărcat cu viață și transmis mai departe. De exemplu, una dintre oalele de sarmale prezentate în expoziție a aparținut bunicii mele, care a moștenit-o, la rîndul ei, de la străbunica. Fiindcă am crescut lîngă ea, oala de sarmale e impregnată de bucuria Crăciunului, de serile cînd ne adunam toți ai casei la gura sobei. Dar, pe lîngă amintirile copilăriei, ea mă trimite cu gîndul fie la o femeie din Scheiul Brașovului, fiindcă e pictată în verde și negru, culorile costumului tradițional, fie la doamnele în rochii largi din picturile lui Diego Velázquez. În profesiunea mea, toate se transformă în imagini încărcate de povești, de sensuri noi pe care le nuanțez de fiecare dată.

Iar legat de „lucrul vechi“, expresia are două nuanțe. Fie ceva de aruncat la care nu vrei să te mai uiți, fie ceva de preț pe care îl îngrijești și îl duci cu tine generații după generații. În casa noastră există o farfurie de colivă din cositor, care e datată 1785. Deci au căzut familii, au trecut imperii, dar vasul de colivă a trecut din mînă în mînă, de la bunică la nepoată, de la nepoată la strănepoată și acum îl țin undeva ca pe un lucru de preț. De lucrul vechi te apropii nu doar cu nostalgie, dar și cu sentimentul că a aparținut cuiva înaintea ta și că trăiești într-o comuniune.

Ce relație ați dezvoltat de-a lungul timpului cu aceste obiecte?

Fiecare obiect e în fiecare clipă altfel. Eu nu sînt un pictor care să își pună în față obiectele și să înceapă să le picteze. Pentru mine, Creația – și nu mă refer doar la partea văzută – e vie și în permanentă schimbare. Două lucruri se schimbă mereu cînd te uiți la un obiect: tu și el. Lumina e diferită, se mișcă și, în fiecare secundă, îți transmite altceva. Tocmai de aceea putem sta ceasuri întregi pe coama dealului să privim asfințitul și să ne pierdem în lumea care ni se deschide în fața ochilor. Parcurgem o călătorie. Eu îmi iau o fărîmă din povestea lor și le folosesc ca pretext pentru imagine și culoare. Dacă rătăcesc, mă întorc din nou spre obiect, îl văd cît e de frumos, mă sperii și revin la lucrul meu.

Simțiți nevoia să recuperați un timp pierdut?

Nu. Fac parte dintre acei oameni care s-au bucurat tot timpul de vîrsta pe care au avut-o și au încercat să umple acel timp cu faptele lor. S-ar zice că sînt un harnic, dar nu sînt. Sînt un mare leneș și mă gîndesc ce frumos ar fi să stai să privești… Unul dintre băieții mei, cînd era copil, a fost întrebat la un moment dat ce vrea să se facă cînd va fi mare și el a răspuns: privitor. Copiii din jurul lui au zîmbit, dar mie mi s-a părut ceva extraordinar. Ce mare bucurie să poți fi un privitor… Dar pînă atunci, am de împlinit tot felul de lucruri și am senzația că, dacă le fac pe toate – să mut casa bunicilor de pe deal, să îl ajut pe unul dintre băieții mei să își facă la țară centrul lui cultural ș.a. –, voi avea răgaz. Și alerg prin această lume silindu-mă să ajung la momentul în care mă voi întinde pe canapea ca Oblomov și voi deveni un privitor. Voi putea privi lumea și mă voi putea bucura de ea.

Personajele dvs. plutesc, levitează în lumi „pe dos“, dar li se citește pe chip și un fel de însingurare. De ce?

Da, au un fel de însingurare. Cînd am o compoziție cu două-trei personaje care stau într-o anumită relație, niciodată nu mă gîndesc să pictez o conversație. Mă interesează spațiul dintre cele două personaje, locul unde se intersectează tăcerile lor. Personajele mele feminine plutesc în această lume cu gesturi aproape la fel. Modelul e unul simplu: femeia de la țară pe care o întîlneam cînd ieșeam de la biserică și care ținea în mînă floricele. Purta haine de duminică și acestea îi dădeau o anumită prestanță. Ele spun doar atît: hai să ne uităm într-o anumită direcție… restul e problema ta ce vezi! Nu vezi ce am văzut eu, nu gîndești ce am gîndit eu și nu asta e important. Contează faptul că te-am pus să te uiți într-o anumită direcție și că începi să descoperi ceva. Și propriile tale gînduri se răvășesc, se așază altfel, ca-ntr-o lectură. De fapt, arta asta e: deschiderea unei ferestre către o lume în care intri și vezi dacă poți sau nu să mergi prin ea. Îmi doresc ca, de la întîlnirea cu lucrările mele, privitorul să plece meditînd asupra lui și a lumii.

Prin cîte teste trece culoarea pînă o găsiți pe aceea care vă mulțumește?

Aș putea da un răspuns didactic, dar cel mai simplu îmi e să spun că există un instrument despre care doi profesori mi-au vorbit cu sfințenie: paleta. În concepția mea, toată pictura unui artist e paleta. Acolo se întîmplă miracolul și acolo e căutarea continuă. Culorile se tot mișcă, se tot amestecă, la fel ca în creuzetul unui alchimist. Le așezi pe pînză, le întorci, te joci cu ele. E o lucrare între ceea ce știi despre materia cu care lucrezi – care ține strict de profesionalism (cum se amestecă culorile, ce liant să folosești etc.) – și starea ta. Pare banal, însă e ca în rețetele bunicilor: pui un vîrf de sare, o mînă de făină, ouă cît cuprinde. O rețetă între două vecine nu are cantități exacte, dar fiecare știe ce înseamnă.

Dacă ar fi să faceți un film despre Șona, satul copilăriei dvs., cu ce ați începe?

Cu o femeie care frămîntă pîine. În ziua cînd se făcea pîine, simțeam că și bunica, și unchii, și toți cei din jur aveau parcă un alt comportament. Și locul unde se întîmpla acțiunea era foarte special pentru noi, copiii. Era o cameră căreia îi ziceam „dedesubt“. În satul unde am copilărit, casele erau de piatră, iar la demisol se aflau una-două camere unde locuiau de obicei bătrînii familiei, iar într-una dintre ele se afla cuptorul. Așadar, la bunica mea, cuptorul era dedesubt. Coborai cîteva trepte, te aplecai, fiindcă ușa era mică. Pîinea se frămînta într-o covată mare, iar camera era stil vagon, lunguiață, cu un geam mic prin care abia pătrundea lumina. Pe vatră se aprindea lampa cu petrol și se frămînta pîinea. După cîteva ceasuri, cînd era crescută, aveam impresia că aluatul respiră. Două femei făceau apoi pîinea și o băgau în cuptor. Iar din aluatul rămas, bunica făcea niște păsări mici cu boabe de piper drept ochi pe care le băga în cuptor lîngă pîine. Și cînd se coceau, mirosul se ducea în sat. Nu toate familiile făceau pîine în același timp, fiecărei case îi venea rîndul cam la două săptămîni. Seara ieșeam la poartă cu lipia, iar noi, copiii, cu păsărelele acelea mici în mînă, stăteam pe laiță. Era ceva extraordinar. Și, bineînțeles, înainte de a tăia pîinea, dar și cînd se băga în cuptor, i se făcea cruce. Religiozitatea era ceva simplu, clar, adevărat.

De ce invitați mereu la călătorie, o temă care apare frecvent în lucrările dvs.?

Călătoria e dăruire și cunoaștere. Mă întorc la bunica fiindcă am sentimentul că oamenii din vremea ei călătoreau mai mult decît nepoții lor care acum ajung prin Spania. Bunica, pe hotarul pe care îl stăpînea, cunoștea toate ierburile, toate animalele, toate obiceiurile lor și ale satului. Avea o încărcătură extraordinară de cunoștințe pe care le folosea în permanență în conversații sau în lucrurile pe care le făcea zi de zi. Și atunci era o călătorie teribilă. Sînt două feluri de a călători: să o iei pe orizontală, dar după primul deal nu mai vezi locul sau să începi să plutești, să te ridici deasupra locului, conul de cunoaștere lărgindu-se treptat. Eu zic că aceasta e adevărata călătorie.

a consemnat Ana-Maria SÎRGHI

Brățările Rudraksha 

Brățările Rudraksha sunt realizate din semințele arborelui Rudraksha, un arbore spectaculos, cu fructe albastre, care crește în zona munților Himalaya (Nepal, India), dar și în Thailanda, Indonezia, Guam, Noua Guinee.

Este un arbore despre care legenda spune că s-a născut dintr-o lacrimă a zeului Shiva, motiv pentru care hindușii ii poartă un respect deosebit. De altfel, Rudraksha înseamnă în traducere “ochiul lui Dumnezeu” și se poate spune că acest arbore constituie legătura omului cu Dumnezeu și totodată calea de alinare a suferințelor.

Imagini pentru Rudraksha

Hindușii sunt convinși că o brățară făcută din semințele Rudraksha are capacitatea de a influența în mod benefic viața celui care o poartă. Și chiar o influențează. Toate studiile efectuate în ultimii ani arată fără nicio urma de îndoială că aceasta combate manifestările stresului (hipertensiune, depresie, anxietate), dar fără efectele secundare ale medicamentelor indicate de obicei în cazul acestor afecțiuni.

Brățara Rudraksha iți crește nivelul de energie, iți îmbunătățește capacitatea de concentrare, iar pe termen lung iți induce o stare de relaxare extrem de benefica pentru organism, cu efecte clare anti-îmbătrânire. În combinație cu alte pietre semiprețioase semințele de Rudraksha au efecte benefice asupra celor care le poartă.

Imagini pentru rudraksha pret

Onix-ul este o piatră protectoare pentru cei care o poartă. Ajută la capacitatea de concentrare, diminuarea blocajelor energetice. Este indicat să porți accesorii cu onix în perioadele de stres. Acest mineral ajuta la echilibrarea polarității Yang. Onix-ul negru absoarbe energia negativă și o transforma în energie pozitiva. Atenție! Nu purta aceasta brățară pe timpul nopții. Onix-ul negru iți poate perturba somnul.

http://www.fengshuimarket.ro/copacei-feng-shui/copac-feng-shui-cu-cristale-onix-pe-suport-piatra-model-unicat-2.html

Imagini pentru piatra onix si rudraksha

Cuarțul roz când este purtat ajută la stimularea creativității. Este o piatră de protecție. Ajuta la reglarea polarității Yin. Este utilă pentru persoanele care doresc să își poată exprima mai bine emoțiile. Ajuta la stimularea funcțiilor creierului și la îmbunatățirea capacității intelectuale. Cuarțul roz ajuta la reglarea energiilor Yin-Yang, la calmarea emoțiilor. Această piatră ajuta purtătorul să atragă în jurul lui doar persoane bune. Atenție! Nu este indicat să purifici cuarțul roz în apa salina.

http://accesoriibijuterii.com/65-cuart

Imagini pentru rudraksha bratara

Malachitul este o piatră cu duritate scăzută, cu polaritate Yin. Absoarbe energiile negative și creează un echilibru energetic atât la nivel fizic cât și la nivel psihic. Aceasta piatră ajuta la protecția împotriva radiațiilor nocive. Spune că dacă piatra s-a încărcat cu prea multe energii negative se sparge singură. Ajuta la facilitarea renunțării la obiceiurile nocive. Malachitul nu este recomandat persoanelor sensibile, acestea trebuie să poarte accesorii cu pietre precum cuarț roz.

https://www.e-crystals.com/malachit

Imagini pentru rudraksha și malachit

Se spune că acvamarinul este piatra care te protejează în timpul călătoriilor.  Aceasta are polaritate Yin. Acest minereu are proprietăți de protecție. Îl ajuta pe purtător să se relaxeze mult mai ușor, să fie mai încrezător în forțele proprii. De asemenea, această piatră ajută la reducerea agitației, fricii. Acvamarin-ul mai este denumit și piatra curajului. Este recomandat persoanelor sensibile care au nevoie de încredere.

https://www.concepttropic.ro/

Imagini pentru rudraksha și acvamarin

Turcoazul este un minereu ușor casabil de aceea este recomandat să fie ferit de șocurile termice. Această piatră are polaritate Yin. Ajuta în primul rând la echilibrarea energiei vitale.Este considerat un simbol al generozității, sincerității dar și al afecțiunii. Are proprietatea de a-și modifica culoarea, iar prin intermediul acesteia te poate ajuta să înțelegi că se va petrece o schimbare în viața ta.

http://pietreonline.ro/pietre-fine/turcoaz

Imagini pentru rudraska si turcoazul

Rudraksha ajuta la: protejarea împotriva energiilor negative din jurul tău, oferirea echilibrului, diminuarea stresului. Se știe că orice ființă sau obiect emana energie, într-o forma specifică care poate fi chiar vizualizată în anumite condiții (așa-numita aura). Și, ei bine, energia pe care o emană semințele Rudraksha este una specială, care interacționează într-un mod benefic cu energia persoanei care poarta o astfel de brățară.

https://www.artizan-shop.ro/produse/margele-seminte-rudraksha-89-mm-10-buc–3169.html

Imagini pentru margele rudraksha

Semințele de Rudraksha sunt recunoscute pentru calitățile bio-magnetice pe care le dețin, și care au fost confirmate de cercetările medicale moderne. Acestea  ajuta la menținerea energiilor negative la distanță, oferă celui care le poartă un echilibru perfect între minte și trup. Colierul poate fi purtat atât de femei cât și de bărbați, având un efect energetic benefic.

 

DESCOPERĂ SÂNZIANA DIN TINE! Atelier de cunoaștere de sine în textura poveștilor arhaice Constituirea grupului informal ”Șezătoare urbană” Anca Vasilescu, bibliotecar, trainer storyteller – Biblioteca Județeană ”Astra” Sibiu

1. Sărbătorirea Sânzienelor

Celebrăm Sânzienele, sărbătoare a solstițiului de vară care derivă din cultul soarelui. O asociem luminii, focului, soarelui, naturii, atemporalului, vieții înseși. Se spune că cerurile se deschid pentru ”cei care știu cum sa le privească”.
Sărbătoarea florală și câmpenească a Sânzienelor reprezintă ”o festivitate generală a zânelor bune, ca zâne agreste și silvestre” (Romulus Vulcănescu, ”Mitologie românească”). Numele Sânzienei este o denumire latină a ”Sanctei Diana”, căreia i se confereau atributele selenare, cinegetice, salvanice, dar și agrare. Ele ne amintesc de riturile aratului și semănatului noaptea, pe lună plină pentru rodire.
Sânzienele provin dintr-un cult roman, raportat la zeița Diana – ”Sanctae Dianae”: Pârvan presupune că Diana daco-romană (”Diana sancta, potentissima”) era aceeași divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV, 33). Această echivalență nu este încă demonstrată, dar nu este nici o îndoială că sub numele roman al Dianei ar fi o zeiță aborigenă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit după romanizarea Daciei și numele de Diana se găsește în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (<San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc. Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc intr-un mediu popular, rural.
Tradiția consemnează că în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie) flăcăii merg prin sat purtând făclii aprinse, rotindu-le similar mișcării soarelui pe cer. Focuri se aprind și in sate pentru a tine râul deoparte si a alunga spiritele malefice, dar si pentru a asigura protecție si purificare. Noaptea dinspre 23 spre 24 iunie este magică. Mircea Eliade avea să remarce în volumul ”Noaptea de sânziene”: ”Cerurile se deschid numai pentru cei care știu să le privească”.
În mitologia românească, sânzienele sunt zâne bune din clasa ielelor dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile care sunt zâne rele. Uneori Sânzienele sunt sinonime cu Drăgaicele, manifestându-se, potrivit superstiției, în ziua sf. Ioan Botezătorul.
Odinioară, se obișnuia ca întreg satul sa ia parte la culegerea florilor de sânziene. Această zi semnifică și culegerea plantelor tămăduitoare. „Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea, floare,/ Galbenă, mirositoare,/ Fetele să o adune,/ Sa le prindă in cunune”…
In noaptea si ziua sărbătorii, Sânzienele, zâne de factura pozitivă din arhaicul românesc, cunoscute si sub numele de Împărătesele, ielele, Sânzienele, Reginele Holdelor, Zânele sau Drăgaicele, umplu văzduhul, prinzându-se in hore măiestre si cântând cu glasuri nemaiauzite.
Ființe mitice, sânzienele sunt de o frumusețe răpitoare, au puteri magice si sunt îndrăgite de muritori. Ele aduc rodnicie pământului, țin grindina departe, investesc plantele cu putere de leac si grâul cu bob, ocrotesc copiii si îi feresc de boli, fiind totodată protectoarele femeilor însărcinate și a fecioarelor. În urm a lor, rămâne miasma de sânziene, un parfum floral îmbietor.

2. Constituirea grupului informal ”Șezătoare urbană”

Scopul atelierului interactiv este ”dezvoltarea unei platforme de meșteșuguri tradiționale adaptate la piața contemporană. Făgăraș-ul prin esența lui, generează servicii turistice și produse de calitate care să onoreze o tradiție istorică ancestrală” (Anca Vasilescu)
Este un schimb de experiență valoros pentru instituția noastră, expertiza Bibliotecii Județene ”Astra” Sibiu, Departamentul Metodic Comunicare Programe, ne ajută să oferim publicului și comunității făgărășene, o nouă abordare a ceea ce înseamnă un spațiu-public destinat formării pe tot parcursul vieții.
Biblioteca publică la nivel european își schimbă statutul identificând nevoia comunității și generând soluții pentru aceasta.
La Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” s-a constituit grupul informal ”Șezătoare urbană” – creații handmade. Membrele fondatoare ale grupului: Maria Costea, Gabriela Măran, Ana Costea, Marcela Luca, Maria Vișan, Cristina Frîncu, Andrea Boieriu, Claudia Grama, Anca Marian, Olimpia  Panțu, Viorica Bica, Raluca Maria Bucur, Daniela Carmen Cristescu, Melania Covaliu.

Alexandru V. Dan

Proza . Fantasy . Poezie . Eseu

Bisofficiallan

World in your eyes!

Club Handmade BMF

Blog pentru promovarea creatorilor de handmade din Ţara Făgăraşului