De ce preferă tinerii romanele grafice, cărțile de benzi desenate și cărțile Manga?

De ce se citesc romanele grafice, cărțile de benzi desenate și cărțile Manga? Cum le deosebim?

Benzile desenate nu s-au bucurat, pentru început, de o bună reputație, dar spre sfârșitul secolului al XX-lea s-a resimțit o atitudine pozitivă, de acceptare a lor, din partea publicului și a mediului academic.

În ultima vreme, se caută tot mai mult cărți cu conținut vizual crescut: romane grafice, cărți de benzi desenate/comics-uri, cărțile Manga. Ca bibliotecari avem misiunea de-a transforma fiecare copil în cititor. Aceasta însemna nu doar să-i ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile de citire, ci și să-i formă ca cititori pe tot parcursul vieții.

Comics-urile (benzile desenate) sunt mijloace de exprimare a unor idei prin desene, adesea combinate cu text sau alte informații vizuale. Acestea sunt alcătuite din blocuri de imagini. „Baloanele” pentru cuvinte, pentru onomatopee indică dialog, narațiune, efecte sonore sau alte informații. Dimensiunea și dispunerea imaginilor contribuie la ritmul narativ. Desenele și alte forme de exprimare vizuală sunt cele mai frecvente mijloace de realizare a imaginilor în benzi desenate.

Realizarea comicsurilor presupune folosirea unor fâșii de desene, în primul rând, dar și a caricaturilor și a gag-urilor (gagul este un panou cu un singur desen care include de obicei o legendă sub desen). În unele cazuri, dialogul poate apărea în baloane, urmând convenția comună a benzilor desenate. Mai există varianta fumetti, care este o varianta ce folosește imagini fotografice.

De la sfârșitul secolului al XX-lea, benzile legate în volume, cum ar fi romanele grafice, albumele de benzi desenate și tankōbon (termen japonez pentru cartea care nu face parte dintr-o serie sau corpus/ volumul independent ale unei singure serii manga: majoritatea seriilor apar mai întâi drept capitole individuale într-o revistă săptămânală sau lunară de manga, în care există și alte lucrări) au devenit din ce în ce mai frecvente.

Istoria benzilor desenate a cunoscut diverse căi de exprimare în diferitele culturi ale lumii. Interesul pentru acest cărți s-a manifestat mai ales în Statele Unite, în Europa de Vest (în special Franța și Belgia) și în Japonia. Benzile desenate europene au devenit populare după succesul din anii 1930 al cărților de benzi desenate „Aventurile lui Tintin”. Benzile desenate americane au apărut la începutul secolului al XX-lea, odată cu publicarea lor în ziare; au urmat cărțile de benzi desenate în stil revistă în anii 1930, însă cele cu super-eroi au devenit preferatele tinerilor după apariția lui Superman în 1938. Benzile desenate japoneze și desenele manga sunt semnalate încă din secolul al XII-lea, dar benzile desenate moderne au apărut în Japonia la începutul secolului al XX-lea, astfel încât producția de reviste și cărți de benzi desenate s-a extins rapid după cel de-al doilea război mondial, datorită unor desene animate populare precum Osamu Tezuka.

Romanul grafic este cartea formată din benzi desenate. A se vedea în acest sens variantele scoase pe piață de către Marvel Comics. Deși cuvântul „roman” se referă în mod normal la lucrări ficționale lungi, termenul de „roman grafic” se referă la cartea de benzi desenate și este aplicat pe scară largă pentru ficțiune, non-ficțiune și antologii. În Europa sunt considerate cărți grafice și lucrările în format scurt sau cele pe teme istorice, biografiile, documentarele, piesele jurnalistice. În Statele Unite, termenul de „carte de benzi desenate” este în general folosit pentru periodicele de benzi desenate.

Deci, benzile desenate sunt conținuturi ilustrate, publicate periodic, săptămânal, lunar, bilunar sau chiar trimestrial, care au până in 40 de pagini și relatează o parte dintr-o poveste, în sensul că are conținutul alcătuit din serii, pe mai multe volume. 

Cum identificăm un roman grafic? În primul rând este o poveste vastă, întreagă, cu o formulă voluminoasă, constituită din benzi desenate însumate sub același fir epic, cu început și sfârșit. Altfel spus, mai multe episoade de bandă desenată pot fi grupate într-un roman grafic. Astfel, el seamănă cu romanul clasic, in interior având, în schimbul textelor literare, pagini desenate, pline de culoare adesea, de o calitate demnă de menționat, datorită foilor lucioase. 

Din acest motiv, romanele grafice se lansează mult mai rar față de celelalte forme grafice, deoarece necesită un timp îndelungat pentru realizarea lor și pentru că la construcția lor ia parte o echipă complexă, alcătuită din scenariști, ilustratori și designeri care vor lucra intens pentru un fir epic calitativ. 

Termenul de „manga” este un termen umbrelă pentru o mare varietate de cărți de benzi desenate și romane grafice produse inițial și publicate în Japonia. Spre deosebire de cărțile de benzi desenate americane, care sunt de obicei tipărite în culori, manga este aproape întotdeauna alb-negru. Imprimările color sunt adesea utilizate numai pentru versiuni speciale. Manga se citește de la dreapta la stânga.

În Japonia, manga se lansează lunar sau săptămânal, capitol cu ​​capitol, în reviste manga. Dacă o serie este suficient de populară, capitolele sale sunt apoi colectate și publicate în volume numite volume tankōbon, care de obicei prezintă câteva capitole din povestea generală.

Majoritatea seriilor manga sunt de lungă durată și pot acoperi mai multe volume. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se începe o nouă serie, deoarece este recomandabil să se citească volumele în ordinea corectă. Acest lucru ar putea fi mai ușor pentru seriile mici, cum ar fi Sailor Moon, de Naoko Takeuchi, care are doar aproximativ 12 volume, comparativ cu seriile de mai lungă durată, cum ar fi Dragon Ball de la Akira Toriyama, care are 42 de volume.

Care este diferența dintre manga și anime?
Anime este un alt termen umbrelă pentru toate formele de animație create și publicate în Japonia. Când majoritatea oamenilor aud cuvântul „anime”, se gândesc la adaptări ale seriilor manga, cum ar fi Dragon Ball Z și Sailor Moon. Ambele emisiuni de televiziune au sporit popularitatea anime-urilor japoneze din vest când au fost difuzate la televiziunea americană în anii 1990.

Dacă o serie manga este suficient de populară, ar putea deveni apoi un anime, așa cum a fost cazul atât cu Dragon Ball, cât și cu Sailor Moon. În alte cazuri, unui anime original popular i se va oferi o adaptare manga. Cu toate acestea, cei doi termeni nu sunt interschimbabili. Anime este animație. Manga este tipărit. Aceasta este diferența.

De ce se bucură aceste cărți de o popularitate mereu în creștere?

Poate că această formă de entertainment vizual este în creștere în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor in ultimii ani, datorită filmelor și serialelor cu super-eroi și al anime-urilor (un conținut animat specific asiatic) care se inspiră din acestea.

Dar cu siguranță mai sunt și alte cauze. Poate că acestea pot fi mai distractive și mai ușor de citit decât cărțile obișnuite. De obicei, oferă propoziții scurte și ușor de citit, alături de alte indicii vizuale și de text (de exemplu, suspinele personajelor, trântirea ușii). Sau poate că imaginile sunt mai puternice decât cuvintele. Prin desenele din romanele grafice se creează empatie, cititorii se raportează mai ușor la personaje și își imaginează cum s-ar simți dacă ar fi într-o situație similară.

„Combinația de cuvinte și imagini din benzi desenate și romane grafice oferă oportunități pentru dezvoltarea competențelor de citit și, de asemenea, o nouă modalitate care să dezvolte cititori competenți”, explică cercetătorul educațional G. Yang. „Când copiii citesc povești plăcute, complexe și convingătoare, sunt motivați să citească mai multe, astfel încât romanele grafice pot fi niște pietre de temelie pentru cărțile cu text mai lung”.

Competența de citire a unui copil nu este un indicator al inteligenței, dar în cazul cititorilor cu dificultăți de citire cărora li se oferă adesea cărți mai ușoare, tind să aibă argumente mai puțin complicate sau complexe. Cititorii mai puțin calificați nu au șansa de a-și „flexa mușchii intelectuali” și de a discuta probleme complexe, despre teme și personaje. De aceea, Kyle Redford de la Yale Center for Dyslexia and Creativity consideră romanele grafice ca fiind niște „mari egalizatoare”. Toată lumea poate citi romane grafice, toată lumea poate vorbi despre ele. „Citirea unui roman grafic presupune mai mult decât simplificarea sensului cuvintelor de pe pagină și examinarea desenelor care completează cuvintele. Desenul spune de fapt o parte din poveste. Deci, cititorul trebuie să decodifice și să înțeleagă textul, imaginile și relația dintre cele două, care necesită abilități de gândire critică, cum ar fi tragerea de concluzii și efectuarea de inferențe”.

„Procesarea împreună a textului și a imaginilor duce la o mai bună memorare și la un transfer mai bun al învățării. Cu [romanele grafice], elevii nu numai că învață mai repede, ci învață mai bine”, potrivit spuselor cercetătorului educațional P.E. Griffith.

Studiile arată că romanele grafice sunt cărți preferate atât de băieți, cât și de fete, atât de cititorii cu dificultăți de citire, cât și de cei pricepuți, ceea ce contrazice mitul conform căruia romanele grafice sunt destinate în primul rând băieților sau copiilor care „nu sunt cititori buni”. Cercetătorul educațional B. Edwards a descoperit, de asemenea, că elevii de gimnaziu care nu erau interesați să citească au avut mai multe șanse să citească romane grafice, deoarece s-au bucurat de format și s-au simțit provocați mai mult.

Poate că micul cititor simte că prin intermediul cărților de benzi desenate își poate dezvolta deducția, încurajându-l să citească printre rânduri și să deducă sensul din imagini. Copiii care citesc benzi desenate trebuie adesea să deducă ceea ce nu este scris de narator, care este o strategie complexă de lectură. Cărțile de benzi desenate îi ajută și pe copii să se familiarizeze cu secvențierea și înțelegerea limbajului succint.

Chiar dacă nu sunt bogate în text, aceste cărți de benzi desenate oferă copiilor șansa de a învăța cuvinte noi, în combinație cu indiciile de context, adică informații din imagini sau din alte indicii de text pentru a-i ajuta să descifreze sensul cuvintelor necunoscute.

Poate că simt că-i ajută când trebuie să învețe la materii ușor abstractizate ca istoria, geografia, biologia, dar prin lectura cărților de benzi desenate care explorează sau prezintă evenimentele istorice, poveștile clasice, viața sălbatică, natura, relațiile pozitive și multe altele ei primesc un sprijin important și un material pedagogic valoros pentru aceste domenii de învățare. De exemplu, dacă elevii învață despre vechii egipteni, o poveste de benzi desenate din Egiptul antic poate fi extrem de utilă prin imaginile sale, pentru a explica detalii importante ale perioadei, cum ar fi îmbrăcămintea, alimentele, ritualurile, agricultura, construcțiile, comerțul și trăsăturile culturale și sociale. Adoptând o combinație de cuvinte și ilustrații, mulți copii obțin imaginea de ansamblu mai ușor și cu mai mult entuziasm decât ar face doar din utilizarea manualelor.

Concluzie:

„Nu ceea ce citesc, ci modul în care citesc și cât de des citesc asta va îmbunătăți alfabetizarea”, subliniază dr. Emily Pendergrass, Directorul Programului de educație pentru lectură de la Universitatea Vanderbilt.